ICCJ. Decizia nr. 309/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 309/2005
Dosar nr. 6413/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 755/2004, la Curtea de Apel Iaşi, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei nr. 25 din 8 ianuarie 2004, prin care pârâta i-a aplicat sancţiunea „mustrare scrisă", pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 70 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că îndeplineşte funcţia de şef Serviciu Juridic, Contencios, Urmărire şi Încasare a Creanţelor Bugetare în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi şi că în raport cu atribuţiile ce-i revin, în mod greşit s-a reţinut ca motivare a aplicării sancţiunii, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu ,de către un coleg subordonat, ce a avut repartizat dosarul nr. 3947/2003, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi.
Prin sentinţa nr. 42 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis contestaţia formulată de C.C., împotriva deciziei nr. 25 din 8 ianuarie 2004, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor, anulând această decizie.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării „cu vinovăţie", de către reclamant, a îndatoririlor ce-i revin, astfel cum cer prevederile Legii nr. 188/1999, modificată.
În calitatea sa de şef serviciu juridic, reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia de a repartiza dosarul nr. 3947/2003, consilierului juridic S.C., acesta din urmă depunând documentaţia ce a stat la baza emiterii deciziei ce forma obiectul dosarului amintit.
Totodată, soluţia pronunţată în acest dosar (sentinţa civilă nr. 145/2003), nu poate constitui un argument al aplicării sancţiunii, faţă de aceasta putându-se exercita căile legale de atac.
În termen legal, împotriva sentinţei nr. 42 din 29 martie 2004 a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor.
Cererea de recurs a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta a subliniat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, deoarece:
- a reţinut, fără temei legal, că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, astfel cum sunt prezente acestea în fişa postului şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Regionale Vamale;
- nu s-a pronunţat asupra dovezilor pe care autoritatea vamală le-a depus odată cu întâmpinarea, respectiv copia fişei postului şi extrasul din Regulamentul menţionat mai sus.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă.
Potrivit art. 70 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în forma modificată prin art. 13 (Titlul III) din Legea nr. 161/2003: „încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici, a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora". În alin. (2) al aceluiaşi articol sunt prevăzute faptele care constituie abateri disciplinare, iar în alin. (3), sancţiunile ce pot fi aplicate.
Interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa fondului şi-a argumentat în principal soluţia pronunţată, pe ideea că în speţă nu s-a dovedit de către autoritatea pârâtă, că reclamantul a încălcat cu vinovăţie îndatoririle corespunzătoare funcţiei de şef Serviciu Juridic. Depunerea la dosar a fişei postului nr. 195/2004 şi a extrasului din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene, nu face dovada „vinovăţiei" celui sancţionat, aşa cum greşit apreciază recurenta.
În acelaşi timp, nu se poate imputa judecătorului fondului că nu a analizat aceste documente, în condiţiile în care sancţionarea funcţionarului public poate fi dispusă numai în conformitate cu prevederile legale deja arătate.
În raport cu cele arătate, în mod corect s-a apreciat ca nelegală, Decizia nr. 25 din 8 ianuarie 2004, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor şi s-a dispus anularea ei.
Examinându-se sentinţa atacată şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., se reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia.
Astfel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 42 din 29 martie 2004, a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 302/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 31/2005. Contencios. Anulare dispoziţie... → |
|---|
