ICCJ. Decizia nr. 31/2005. Contencios. Anulare dispoziţie I.G.P.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 31/2005
Dosar nr. 7975/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul A.E. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze dispoziţia nr. S 110232 din 3 noiembrie 2003 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, să se dispună reîncadrarea în funcţia deţinută anterior, motivând că în mod greşit, prin raportul de cercetare prealabilă din 30 septembrie 2003 al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara, s-a apreciat că reclamantul a încălcat prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) şi h) din Ordinul Ministerului de Interne nr. 350/2002 privind disciplina şi deontologia profesională a poliţiştilor.
Prin sentinţa nr. 387 din 4 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis acţiunea formulată de reclamantul A.E. şi a modificat dispoziţia nr. S 110232 din 3 noiembrie 2003 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, anulând măsura destituirii din poliţie şi a obligat pârâta să aplice măsura prevăzută de art. 58 lit. f) din Legea nr. 360/2002, de suspendare din funcţie pe o perioadă de 1 - 3 luni, reţinând, în esenţă, că reclamantul este la prima abatere de la Statutul poliţistului şi la prima încălcare a normelor deontologice profesionale, circumstanţele reale în care s-a produs fapta, atenuând gravitatea abaterii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor a arătat în motivele de recurs, că instanţa de fond a reţinut în considerente, că acesta nu are calitate procesuală pasivă, a constatat că excepţia invocată este fondată, dar în dispozitiv a omis să se pronunţe.
Recurentul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti a arătat în motivele de recurs, că instanţa de fond, cu toate că a admis că reclamantul, în exercitarea serviciului de noapte din data de 29 august 2003, a încălcat prevederile Legii nr. 360/2002, a pronunţat totuşi, o hotărâre prin care dispune înlocuirea sancţiunii de destituire din poliţie, cu cea de suspendare din funcţie pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni.
Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor este fondat, în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive şi urmează să îl admită pentru următoarele considerente:
Ordinul a cărui anulare s-a solicitat prin acţiunea iniţială, a fost emis de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, care are personalitate juridică distinctă şi capacitate de a emite acte de autoritate, conform dispoziţiilor art. 7 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române.
Pe de altă parte, reclamantul a fost cadru al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi, unitate subordonată Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
Or, condiţia pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală - legitimatio ad causam, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona în acelaşi timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.
De asemenea, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă), şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic - calitatea procesuală pasivă, cum este cazul în speţa de faţă.
Cât priveşte recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, Curtea constată că este nefondat şi urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Este de necontestat, că reclamantul a recunoscut încă de la data desfăşurării controlului, conform procesului-verbal din 29 august 2003, că a săvârşit o abatere disciplinară, prin încălcarea prevederilor stabilite prin dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră nr. 35575 din 28 ianuarie 2003. Curtea reţine, însă, că această încălcare este destul de relativă şi de o gravitate şi importanţă redusă, care nu poate atrage sancţionarea reclamantului cu destituirea sa din poliţie.
Totodată, în conformitate cu art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, la stabilirea sancţiunii, se ţine seamă de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, precum şi de gradul de vinovăţie a poliţistului.
Cum intimatul-reclamant este la prima abatere de la Statutul poliţistului, prima încălcare a normelor deontologice profesionale şi cum nu s-a făcut dovada că în precedent ar mai fi avut o sancţiune, Curtea reţine că instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a interpretat în mod judicios prevederile legii.
Pe cale de consecinţă, urmează să respingă recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi să admită recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 387 din 4 iunie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul A.E., faţă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 309/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 314/2005. Contencios. La încheiere. Recurs → |
|---|
