ICCJ. Decizia nr. 3118/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3118/2005
Dosar nr. 197/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 august 2004, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, anularea deciziei nr. 77297 din 30 iunie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod greşit pârâta i-a acordat indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 309/2002, începând cu luna februarie 2004, şi nu din anul 2002, când a intrat în vigoare legea.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 599 din 20 august 2004, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel învestită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2235 din 20 octombrie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că pârâta a acordat corect, drepturile cuvenite reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul N.I., susţinând că hotărârea instanţei de fond este greşită, având în vedere că nu i s-au acordat drepturile cuvenite, începând cu anul 2002.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 309/2002 s-au recunoscut şi acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, persoanele prevăzute de alin. (1) din lege vor beneficia de prevederile acesteia, cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
Cum reclamantul a formulat cerere către pârâtă, la data de 26 ianuarie 2004, rezultă că aceasta i-a acordat corect îndemnizaţia prevăzută de lege, începând cu 1 februarie 2004, iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinţei nr. 2235 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3117/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3119/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
