ICCJ. Decizia nr. 3120/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3120/2005
Dosar nr. 298/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 mai 2004, reclamantul G.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11872/11428 din 19 aprilie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a analizat atent actele depuse în susţinerea cererii privind acordarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, din care rezultă că familia sa s-a refugiat din Cadrilater, la data de 12 septembrie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2281 din 20 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi să constate că perioada 12 septembrie 1940 - 6 martie 1945 se încadrează în prevederile legii.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat la data de 12 septembrie 1940, din localitatea Bazargic, în Constanţa - România, în urma cedării Cadrilaterului, către Bulgaria, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Recurenta a susţinut că instanţa a greşit, acordând reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât la dosarul comisiei care a emis hotărârea contestată, nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că „a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu".
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Situaţia de refugiat a reclamantului a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor P.G. şi V.C., copia certificatului de naştere şi copia-extras din tabelul cu situaţia populaţiei şi gospodăriilor din oraşul Bazargic, întocmit de comisia mixtă româno-bulgară pentru schimbul de populaţie din anul 1940.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2281 din 20 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3119/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3121/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
