ICCJ. Decizia nr. 3134/2005. Contencios. Refuz emitere hotărâre de validare/invalidare Hotărâre Comisie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3134/2005
Dosar nr. 7060/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa, reclamanta J.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, solicitând obligarea acestuia să emită hotărârea finală de validare/invalidare a Hotărârii nr. 110/2001 a Comisiei Judeţene Constanţa şi plata drepturilor stabilite de Comisia judeţeană, în sumă de 1.439.423.059 lei, cu aplicarea indicelui de inflaţie la data efectivă a plăţii.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, Comisia Judeţeană Constanţa, prin Hotărârea nr. 110 din 23 martie 2001, a stabilit dreptul său de a fi despăgubită cu suma de 1.439.423.059 lei, pentru bunurile abandonate de părinţi şi bunici în Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, însă Comisia Centrală nu a emis, până la data introducerii acţiunii în justiţie, hotărârea finală de validare sau invalidare a hotărârii Comisiei judeţene.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 238/CA din 7 aprilie 2004, în temeiul dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 107/CA din 13 mai 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a admis în parte, acţiunea, a obligat pârâta să emită hotărârea de validare/invalidare a Hotărârii nr. 110/2001 a Comisiei Judeţene Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a respins, ca inadmisibil, cel de-al doilea capăt de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâtul avea obligaţia legală de a se pronunţa în termenul legal, asupra celor stabilite de Comisia judeţeană, iar cât priveşte cererea privind plata actualizată a drepturilor, a apreciat că este inadmisibilă, pe calea aleasă de reclamantă - Legea nr. 29/1990, în condiţiile în care Legea nr. 9/1998 stabileşte o procedură specială pentru contestarea hotărârii finale, emisă de Comisia centrală şi pentru acordarea drepturilor stabilite cu titlu definitiv.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea în parte a acesteia, în privinţa capătului de cerere respins de instanţa de fond, ca inadmisibil.
Reclamanta critică soluţia instanţei, în privinţa capătului de cerere privind plata actualizată a drepturilor stabilite prin Hotărârea nr. 110/2001 a Comisiei Judeţene Constanţa, ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece nu s-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, pentru a fi pusă în discuţia părţilor.
Recursul este nefondat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează:
Prin Hotărârea nr. 110 din 23 martie 2001, Comisia Judeţeană Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a aprobat cererea reclamantei J.N. şi a stabilit valoarea totală a compensaţiilor ce i se cuvin în temeiul Legii nr. 9/1998, în sumă de 1.439.423.059 lei, dispunând, totodată, înaintarea documentaţiei, spre validare, Comisiei centrale.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii,cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, Comisia centrală, în termen de 60 de zile, trebuia să valideze sau invalideze măsurile stabilite de Comisia judeţeană.
Iar conform prevederilor alin. (4) al aceluiaşi articol, „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond, prin hotărârea recurată, a obligat pârâta Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 să emită hotărârea finală de validare/invalidare a hotărârii Comisiei judeţene.
De altfel, Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 296 din 11 august 2004 s-a pronunţat asupra Hotărârii nr. 110 din 23 martie 2001 a Comisiei Judeţene Constanţa, această hotărâre a comisiei centrale fiind susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc.
Cât priveşte capătul de cerere privind acordarea actualizată a despăgubirilor, aceasta nu putea fi admisă, fiind prematur formulată, iar nepunerea în discuţia părţilor, a excepţiei de inadmisibilitate a acestui capăt de cerere, faţă de dispoziţiile legale sus arătate şi în raport cu soluţia pronunţată pe fondul cauzei, nu poate duce la admiterea recursului.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta J.N. împotriva sentinţei civile nr. 107/CA din 13 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3133/2005. Contencios. Anulare şi suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 3136/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
