ICCJ. Decizia nr. 3148/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3148/2005
Dosar nr. 7144/2004
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea deciziei nr. 4303 din 12 decembrie 2003, în sensul recunoaşterii calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000, şi pentru perioada septembrie 1940 - 15 februarie 1944.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că prin Decizia a cărei anulare o solicită, i-a fost admisă cererea sa, doar pentru perioada 15 februarie 1944 - 6 martie 1945, deşi în realitate, perioada totală corectă a refugiului a fost septembrie 1940 - 15 februarie 1944, menţiunea înscrierii unei perioade mai scurte fiind datorată unei erori materiale strecurate în declaraţiile martorilor C.Z. şi C.M.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 132 din 5 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând modificarea deciziei atacate, în sensul constatării că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - 15 februarie 1944.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, atâta timp, cât perioada de refugiu a reclamantului rezultă din declaraţiile ulterioare ale martorilor C.Z. şi C.M., valabilitatea acestora nu poate fi pusă la îndoială, de vreme ce au fost date în faţa notarului de stat şi nu s-a dovedit cu nici o probă înscrierea în fals.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Suceava care a susţinut, în esenţă, că declaraţiile martorilor sunt neconcludente, întrucât iniţial, martorii C.Z. şi C.M. au declarat că reclamantul s-a refugiat cu familia, în februarie 1944, pentru ca ulterior, alţi martori, respectiv V.A. şi I.V., să declare că numita M.C. s-a refugiat împreună cu familia, în luna septembrie 1940, din comuna Plosca, în România.
Invocând adresa Academiei Române - „Institutul de Istorie Nicolae Iorga", recurenta a susţinut şi faptul că refugieri de persoane de pe teritoriul ocupat al U.R.S.S., respectiv Basarabia şi nordul Bucovinei, s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor C.Z. şi C.M., dar şi din cele ale numiţilor V.A. şi I.V., rezultă că perioada de refugiu a reclamantului (septembrie 1940 - 15 februarie 1944) a fost corect stabilită. Aceste probe sunt concludente în soluţionarea cauzei, întrucât, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, „nu s-a făcut dovada înscrierii în fals, în ceea ce priveşte valabilitatea declaraţiilor pe de o parte, iar pe de alta, din adeverinţa nr. 278/2003, eliberată de Primăria comunei Plosca, regiunea Cernăuţi - Ucraina, care constituie un act oficial, rezultă că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat în România, în luna septembrie 1940, în timpul războiului şi nu s-a mai întors în comuna Plosca, regiunea Cernăuţi".
Reclamantul a făcut, deci, dovada, în condiţiile legii, că îndeplineşte cerinţele, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada solicitată.
În consecinţă, recursul fiind nefondat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi respins ca atacare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 132 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3149/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
