ICCJ. Decizia nr. 3229/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3229/2005
Dosar nr. 68/2005
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 ianuarie 2003, reclamanta R.N.P. - Direcţia Silvică Harghita a solicitat anularea poziţiei nr. 31 din Anexa nr. 42 a HG nr. 1351/2001, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin actul normativ atacat s-au aprobat bunurile care fac parte din domeniul public al judeţului Harghita, al comunelor, oraşelor şi municipiilor din acest judeţ, însă au fost incluse şi drumurile forestiere care fac parte din patrimoniul reclamantei.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, solicitând respingerea cererii, deoarece reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept şi nu a contestat hotărârile consiliului local şi ale celui judeţean.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Consiliului Local al comunei Remetea, a Consiliului Judeţean Harghita şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Prin sentinţa civilă nr. 83/2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată, reţinându-se că actul atacat este un act de gestiune şi au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie.
Prin Decizia nr. 7088/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de R.N.P. - Direcţia Silvică Harghita, s-a casat sentinţa şi cauza a fost trimisă, spre rejudecare, reţinându-se că actul atacat nu este un act de gestiune, astfel cum a motivat instanţa de fond şi că cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie nu sunt inadmisibile.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 295/2004, pronunţată în fond după casare, a respins acţiunea, ca tardivă şi a respins cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie, ca fiind rămase fără obiect.
Instanţa a reţinut că reclamanta susţine interesele R.N.P., are interes în promovarea acţiunii, întrucât din actele dosarului rezultă că este titulara dreptului de folosinţă a bunurilor în discuţie. De asemenea, s-a apreciat că reclamaţia administrativă a fost formulată tardiv, la data de 15 noiembrie 2002, peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, calculat de la data publicării hotărârii de guvern în Monitorul Oficial al României, la data de 13 august 2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta nu a putut cunoaşte anexa la HG nr. 1351/2001, (M. Of. nr. 597 bis/13.08.2002), deoarece acesta nu a fost comunicat decât Consiliului Judeţean Harghita, deşi reclamanta era abonată şi la numerele bis ale Monitorului Oficial al României; că acţiunea a fost formulată în termen faţă de data luării la cunoştinţă a actului atacat.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine faptul că Anexa nr. 42 a HG nr. 1351/2001 a fost publicată în M. Of. nr. 597 bis/13.08.2002. Acest monitor, conform art. 17 din Ordinul nr. 6/1999 al Camerei Deputaţilor, a fost comunicat exclusiv Consiliului Judeţean Harghita. Drept urmare, actul nu a fost adus la cunoştinţa publică şi nici recurenta nu a cunoscut de existenţa acestuia, până la data de 1 noiembrie 2002 când i-a fost comunicat de Ocolul Silvic Gheorgheni, cu adresa nr. 1903.
Faţă de această situaţie, plângerea prealabilă depusă la data 15 noiembrie 2002 este formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi ca atare, şi acţiunea la instanţă, din data de 14 ianuarie 2003, circumscrie dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Cum instanţa de fond a apreciat în mod greşit că acţiunea este tardivă, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru analizarea fondului pricinii, inclusiv a cererilor de intervenţie şi de chemare în garanţie.
Având în vedere că recurenta nu a satisfăcut în totalitate obligaţia de achitare a taxei de timbru, aceasta va fi dată în debit cu diferenţa de 18.000 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Silvică Miercurea Ciuc, din cadrul R.N.P. R., împotriva sentinţei civile nr. 295 din 13 decembrie 2004, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Dispune debitarea recurentei cu suma de 18.000 lei taxă judiciară de timbru.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3213/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3232/2005. Contencios → |
|---|
