ICCJ. Decizia nr. 3254/2005. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3254/2005
Dosar nr. 2669/2004
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 iulie 2003, F. Mehedinţi şi C.C. Pătulele au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 963/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mehedinţi, al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în mod eronat s-a înscris la poziţiile 34 şi 35 Anexa nr. 47 a hotărârii, ca făcând parte din domeniul public al comunei Pătulele, „magazinul universal mixt" şi clădirea reprezentând sediul cooperativei de consum, aceste imobile fiind proprietatea cooperativei, edificate pe un teren transmis în folosinţă pe durată nedeterminată.
Prin sentinţa nr. 1135 din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea parţială a HG nr. 963/2002, poziţiile 34 şi 35 din Anexa nr. 47.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că imobilele incluse în inventarul domeniului public comunal sunt proprietatea reclamantelor, Consiliul Local Pătulele nefăcând dovada dobândirii lor prin vreunul din modurile prevăzute în art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, pârâtul a arătat că instanţa de fond a respins în mod eronat excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, faptul că reclamantele au solicitat revocarea HG nr. 963/2002, unei alte autorităţi publice, respectiv Ministerului Administraţiei şi Internelor, neechivalând cu îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra apărării invocate în întâmpinare, privind natura juridică a actului administrativ contestat.
În acest sens, pârâtul a menţionat că hotărârea de guvern nu este de natură să vatăme dreptul de proprietate al reclamantelor, deoarece, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, hotărârea prin care se atestă apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes local, având doar efectul de delimitare a proprietăţii publice, de proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, nu are efect constitutiv de drepturi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Critica privind greşita respingere a excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât reclamantele, anterior sesizării instanţei, au solicitat anularea parţială a HG nr. 963/2002, prin cererea adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor, iniţiatorul proiectului de hotărâre şi organul de specialitate al Guvernului României, cu atribuţii în domeniul administraţiei publice locale.
De asemenea, apare ca lipsită de suport legal, susţinerea că hotărârea de guvern atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al proprietăţii, nu ar avea efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale.
Sub acest aspect, instanţa a reţinut în mod corect faptul că, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, hotărârea de trecere a unui bun dintr-un domeniu al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, în altul, nu constituie o simplă atestare, ci este o problemă de regim juridic al acelui bun, reclamantele având dreptul de a cere cenzurarea actului administrativ prin care au fost deposedate de construcţiile pe care le stăpâneau şi asupra cărora reclamă un drept de proprietate.
Nu poate fi primit nici argumentul că, întrucât reclamantele nu au contestat hotărârea Consiliului Local al comunei Pătulele, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor proprietatea localităţii, nu ar fi admisibilă acţiunea de anulare a hotărârii de guvern.
Hotărârea consiliului nu a fost comunicată reclamantelor şi, deci, nu le este opozabilă, despre faptul includerii construcţiilor în domeniul public al comunei Pătulele, cooperativa luând cunoştinţă în momentul în care a aflat conţinutul Anexei nr. 47 a HG nr. 963/2002.
De altfel, Guvernul României, în calitate de autoritate publică emitentă a hotărârii, este responsabil de legalitatea actului atacat, şi nu organele administraţiei locale sau centrale care au emis actele care au stat la baza adoptării HG nr. 963/2002.
Din probele administrate rezultă că reclamantele au făcut dovada dreptului subiectiv vătămat, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, în condiţiile în care pe terenul ce le-a fost transmis în folosinţă, au edificat construcţii asupra cărora au şi exercitat o posesie continuă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 1135 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3251/2005. Contencios. Recurs la declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 3258/2005. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
