ICCJ. Decizia nr. 3325/2005. Contencios. Anulare acte de control financiar. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3325/2005
Dosar nr. 5401/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC S. SA Bucecea a solicitat instanţei de contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Botoşani, anularea deciziei nr. 225/2002 şi a procesului-verbal de control nr. 598/2002, emise de aceste autorităţi publice, prin care i-au fost stabilite obligaţii bugetare în valoare de 6.663.754.903 lei, ca nelegale.
Apreciind acţiunea reclamantei, ca fiind întemeiată, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 30 din 26 februarie 2003, a anulat actele administrative mai sus menţionate şi a exonerat pe reclamantă, de plata sumelor stabilite de organele de control şi de contencios fiscal.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de către Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, secţia Botoşani, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 2807 din 25 septembrie 2003, a casat hotărârea primei instanţe şi pe fond, a respins acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, că livrarea unor cantităţi de zahăr şi borhot către producătorii individuali, ca plată a produselor agricole achiziţionate, reprezintă o operaţiune aflată în sfera de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 17/2000, atunci în vigoare, pentru care societatea comercială reclamantă avea obligaţia să calculeze şi să vireze la bugetul de stat, T.V.A.
Împotriva deciziei nr. 2807/2003, SC S. SA Bucecea a formulat contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi susţinând că reţinerea de către instanţa de control judiciar, a faptului că preluarea sfeclei de zahăr de la producătorii individuali „este consecinţa unei achiziţii proprii", în loc de prestări servicii, este greşită, datorită inexistenţei preţului în adeverinţele de preluare a sfeclei de zahăr.
În context, se arată că activitatea reclamantei-contestatoare se circumscrie în sfera „prestărilor de servicii" pentru prelucrarea produselor agricole şi, ca atare, cantitatea de produse realizate în urma industrializării sfeclei de zahăr, predată producătorilor agricoli individuali, nu se supune calculării şi colectării T.V.A., dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 17/2000 nefiind incidente cauzei.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În sensul acestui text de lege, greşeala materială reprezintă neregularităţi evidente privind actele de procedură şi care au fost determinante pentru soluţia dată recursului.
În consecinţă, eroarea materială pe care se întemeiază exercitarea acestei căi extraordinare de atac, nu se referă la probleme de fond, cum sunt cele pe care le evocă societatea contestatoare.
Aşa fiind, întrucât condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., nu sunt îndeplinite, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC S. SA Bucecea, judeţul Botoşani, împotriva deciziei nr. 2807 din 25 septembrie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3324/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3329/2005. Contencios → |
|---|
