ICCJ. Decizia nr. 3420/2005. Contencios
Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta O.M. a chemat în judecată în calitate de pârâți, Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 9214/2004, cu consecința obligării Uniunii Avocaților din România, să o primească în profesia de avocat, cu scutire de examen.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși întrunește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (2) pct. b din Legea nr. 31/1995, pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, Baroul Dolj i-a dat aviz nefavorabil, invocând drept motiv, nedepunerea cererii de primire în profesie, cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei de pensionare.
Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 422/2004, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 9214/2004, a Consiliului Uniunii Avocaților din România, a deciziei nr. 1422/2003 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România, precum și a avizului nefavorabil al Baroului Dolj. în consecință, pârâții au fost obligați să o primească pe reclamantă, în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 pct. b din Legea nr. 51/1995 și că nedepunerea cererii de primire în profesie, cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare, reprezintă o condiție în afara prevederilor legii, de natură a limita intrarea în profesia de avocat.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Baroul Dolj.
în motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut că:
- dispozițiile referitoare la formularea cererii, cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare, sunt prevăzute în Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și republicată;
- intimata-reclamantă a obținut rezultatul nesatisfăcător la verificarea cunoștințelor privind legea exercitării profesiei de avocat;
- aceeași intimată a exercitat clandestin profesia de avocat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă, a absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1969, iar după absolvire a exercitat profesia de jurisconsult (consilier juridic) peste 30 de ani, respectiv până la data depunerii cererii de primire în profesia de avocat.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) pct. b din Legea nr. 51/1995 (astfel cum era în vigoare la data la care s-a formulat acțiunea), "la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani".
în cauza dedusă judecății, reclamanta-intimată a făcut dovada, de altfel necontestată, că a îndeplinit funcția de consilier juridic, mai bine de 30 ani, fiind, astfel, satisfăcută condiția impusă de lege.
împrejurarea că Statutul profesiei de avocat prevede în art. 28, că cererea de primire în profesia de avocat se poate face cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, nu este de natură a schimba condițiile expres prevăzute în legea avocaturii, deoarece printr-o dispoziție statutară nu se poate adăuga la lege și nici nu se poate deroga, în sensul îngrădirii posibilității de a exercita profesia de avocat.
Cât privește susținerile recurentei cu privire la obținerea unui rezultat nesatisfăcător de către intimată, la proba privind verificarea cunoștințelor despre legea exercitării profesiei de avocat, acestea sunt neîntemeiate, deoarece din cele două avize (nr. 415/2003 și nr. 741/2004), depuse la dosar de recurentul-pârât, nu rezultă cum s-a stabilit că intimata nu posedă cunoștințe suficiente privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
în același sens, recurenta nu a făcut dovezi din care să rezulte că intimata a exercitat în mod clandestin profesia de avocat, în condițiile în care prin rezoluția nr. 1894/P/99/2002 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de intimată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 22 din Legea nr. 51/1995.
Având în vedere cele mai sus reținute, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
← ICCJ. Decizia nr. 3414/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. contencios → |
---|