ICCJ. Decizia nr. 338/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 338/2005
Dosar nr. 4673/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9662/7502 din 13 decembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că, pentru perioada aprilie 1944 - 6 martie 1945 este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de legea indicată, întrucât s-a refugiat împreună cu familia, din motive etnice, din Ungheni - U.R.S.S., la Bucureşti, în România, însă, având în vedere că oraşul de pe graniţă, Ungheni a fost trecut succesiv în administraţii diferite - Iaşi, Republica Moldova şi U.R.S.S., membrii familiei sale au menţiuni diferite în ceea ce priveşte apartenenţa oraşului, înscrise în actele de stare civilă. Acesta este şi motivul pentru care, pârâta i-a respins cererea, pentru că locul naşterii fiindu-i trecut Ungheni - Iaşi, s-a apreciat că nu se putea pune problema refugiului de pe un teritoriu românesc, pe altul, aflat sub aceeaşi administraţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 269 din 11 februarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada aprilie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1 martie 2003.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu prevederile art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990 şi ale art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând, în esenţă, că intimata-reclamantă nu poate beneficia de prevederile actului normativ în discuţie, atâta timp, cât din actele sale de stare civilă, rezultă că locul naşterii sale este localitatea Ungheni, judeţul Iaşi, din România. Or, acest judeţ a fost, potrivit adresei emise de Institutul de specialitate „Nicolae Iorga", în întregime sub administraţie românească, nefăcând parte din teritoriile cedate.
Consideră recurenta, că actele de stare civilă ale fraţilor nu sunt concludente, aceştia putând avea locuri de naştere diferite.
Criticile formulate de pârâtă sunt neîntemeiate.
Din probele administrate în cauză, respectiv acte şi martori, rezultă că reclamanta a făcut dovada, în condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, că împreună cu familia a plecat în refugiu, din Ungheni, la Bucureşti, în luna aprilie 1944.
În ceea ce priveşte motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în funcţie de realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile etnice exercitate de către armatele sovietice, asupra populaţiei române din zonă, neavând relevanţă apartenenţa localităţii de naştere, la un teritoriu aflat sub o administraţie sau alta, atâta timp, cât reclamanta a dovedit că aceeaşi localitate a fost înscrisă în acte de stare civilă în mod diferit, pentru membrii aceleiaşi familii, în diverse perioade.
În consecinţă, faţă de dovezile de la dosar, Curtea reţine că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 269 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 337/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 339/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
