ICCJ. Decizia nr. 336/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 336/2005
Dosar nr. 4671/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2003, reclamantul I.N., în prezent decedat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 7768/7048 din 12 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, întrucât în perioada martie 1943 - 6 martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, din motive etnice, din localitatea Străşeni, judeţul Lăpuşna - U.R.S.S., în România, în localitatea Galicea Mare, judeţul Dolj. Pârâta, însă, i-a respins, în mod nelegal cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 204 din 4 februarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta, să-i stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada de la 10 aprilie 1944, la 6 martie 1945 şi să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, începând cu data de 1 februarie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, din coroborarea probelor administrate, reiese că reclamantul şi-a dovedit statutul de refugiat, ca urmare a persecuţiilor etnice, încadrându-se, astfel, în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând, în esenţă, că aprecierea încadrării intimatului în dispoziţiile legii, trebuie făcută de către instanţă, numai în raport cu data depunerii dovezilor la comisia de specialitate. Or, în speţă, intimata nu a depus dovezi concludente pentru admiterea cererii.
Având în vedere că din dovezile depuse la dosar, rezultă că intimatul-reclamant I.N. a decedat la 30 octombrie 2004, calitatea lui procesuală a fost preluată de succesorii I.I. (soţie supravieţuitoare) şi I.V. (fiu).
Analizând criticile formulate de recurentă, Curtea constată că sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 127/2002, s-a precizat că „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin copia extrasului după „Registrul cu evidenţa refugiaţilor de toate categoriile veniţi şi stabiliţi pe teritoriul judeţului Dolj, din judeţul Lăpuşna", coroborat cu declaraţiile martorilor C.M. şi G.M., intimatul-reclamant a dovedit că se încadrează în prevederile legale mai sus arătate, refugiul său împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, din judeţul Lăpuşna - U.R.S.S., în România, judeţul Dolj, constituind o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea actului normativ în discuţie.
Întrucât prima instanţă a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 204 din 4 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 337/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
