ICCJ. Decizia nr. 340/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 340/2005
Dosar nr. 4676/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 ianuarie 2004, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8871/5765 din 30 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de legea menţionată, întrucât din cauza persecuţiilor etnice, la 20 martie 1944, împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu, comuna Pârcova, judeţul Bălţi, în România, comuna Amara, judeţul Râmnicu Sărat şi, cu toate că, a depus toate dovezile în acest sens, pârâta i-a respins nejustificat cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 326 din 18 februarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada de la 20 martie 1944, la 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, a încadrării sale în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât începând cu data de 20 martie 1944, s-a refugiat împreună cu familia, din motive etnice, din localitatea de domiciliu din Basarabia, în România.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că autorizaţia nr. 649/1944, depusă la dosarul comisiei, nu a putut fi avută în vedere, fiind ilizibilă, iar declaraţiile martorilor au fost depuse abia în faza judecăţii în primă instanţă, şi nu la comisie, motiv pentru care, consideră că data acordării drepturilor trebuie să fie data formulării acţiunii judiciare.
În Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005, s-a prezentat soţul reclamantei, M.P.M., care a susţinut şi a dovedit că intimata-reclamantă a decedat la data de 9 iunie 2004, el fiind unicul moştenitor legal şi testamentar.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, respectiv acte şi declaraţii de martori, rezultă că reclamanta a făcut dovada refugiului său, împreună cu familia, începând cu data de 20 martie 1944.
Astfel, prin autorizaţia nr. 649 din 19 martie 1944, eliberată de Primăria comunei Ghizdiţa, judeţul Soroca, rezultă că s-a autorizat evacuarea reclamantei, împreună cu membrii familiei sale, iar dovada suplimentară o constituie declaraţiile martorilor M.Z. şi B.V.
Nu are relevanţă pentru stabilirea adevărului, a situaţiei reale de fapt, momentul depunerii acestor dovezi, după cum nu se pot acorda drepturile prevăzute de lege, de la data formulării acţiunii în justiţie, întrucât, potrivit art. 5 din HG nr. 127/2002, aceste drepturi se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii la autoritatea publică.
În consecinţă, faţă de dovezile de la dosar, se reţine că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, considerente pentru care recursul declarat în cauză, este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 326 din 18 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 341/2005. Contencios. Refuz constatarea... → |
|---|
