ICCJ. Decizia nr. 334/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 334/2005
Dosar nr. 4669/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2003, reclamanta I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 7767/7049 din 12 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i ateste calitatea de beneficiară al Legii nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că este îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, întrucât în perioada martie 1943 - martie 1945, s-a refugiat împreună cu părinţii, din motive etnice, din localitatea Străşeni, judeţul Lăpuşna - U.R.S.S., în România, în localitatea Galicea Mare, judeţul Dolj.
Pârâta, însă, i-a respins în mod nelegal, cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 211 din 4 februarie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta, să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada de la 11 aprilie 1944, la 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1 februarie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din coroborarea probelor administrate, reiese că reclamanta şi-a dovedit statutul de refugiată, ca urmare a persecuţiilor etnice, încadrându-se, astfel, în dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând, în esenţă, că aprecierea încadrării intimatei în dispoziţiile legii, trebuie făcută de către instanţă, numai în raport cu data depunerii dovezilor la comisia de specialitate. Or, în speţă intimata nu a depus dovezi concludente pentru admiterea cererii.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
În art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin copia extrasului după „Registrul cu evidenţa refugiaţilor de toate categoriile, veniţi şi stabiliţi pe teritoriul judeţului Dolj, din judeţul Lăpuşna", coroborat cu declaraţiile martorilor C.M. şi G.M., intimata-reclamantă a dovedit că se încadrează în prevederile legale mai sus citate, refugiul său împreună cu familia, din aprilie 1944, până la 6 martie 1945, din localitatea de domiciliu, din judeţul Lăpuşna, U.R.S.S., în România, judeţul Dolj, constituind o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea actului normativ în discuţie.
Întrucât prima instanţă a dat o corectă dezlegare, cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 211 din 4 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3320/2005. Contencios. Recurs la declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 336/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
