ICCJ. Decizia nr. 3392/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3392/2005
Dosar nr. 643/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 noiembrie 2004, reclamantul U.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 907 din 14 octombrie 2004, emisă de aceasta, prin care i-au fost sistate drepturile acordate în baza OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, însă prin hotărârea a cărei anulare o solicită, pârâta a revizuit hotărârea iniţială şi a sistat acordarea drepturilor prevăzute de actul normativ menţionat, deşi a făcut dovada că a fost refugiat împreună cu familia, lăsând toată averea la Cahul.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 241 din 10 decembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, potrivit hotărârii emise iniţial.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că, prin hotărârea nr. 907 din 30 mai 2003, reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de persoană persecutată din motive etnice, în perioada regimurilor instaurate, începând din septembrie 1940, până în martie 1945.
Ulterior, ca urmare a efectuării unui control privind activitatea Comisiei de specialitate de pe lângă Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, pârâta, prin hotărârea nr. 907 din 14 octombrie 2004, a revizuit hotărârea cu acelaşi număr din 30 mai 2003 şi a dispus suspendarea efectelor acesteia, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor, pentru a i se recunoaşte statutul de refugiat, din înscrisurile prezentate nerezultând că schimbarea domiciliului familiei a fost determinată de evenimentele politico-militare sau de modificarea frontierei în acea perioadă.
Instanţa a considerat că această motivare a pârâtei nu este întemeiată, deoarece reclamantul s-a transferat cu serviciul, fără să îşi schimbe şi domiciliul din Cahul, unde i-a rămas familia care, în luna septembrie 1944, a fost nevoită să se refugieze în municipiul Călăraşi, din motive etnice, Basarabia fiind ocupată militar de armata fostei U.R.S.S., astfel că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de prevederile OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamantului.
În motivarea recursului a susţinut, în esenţă, că instanţa a apreciat eronat probele dosarului şi a făcut o greşită aplicare a legii.
În acest sens a arătat că prin hotărârea nr. 907 din 30 mai 2003, Comisia de specialitate, pe baza documentelor prezentate de reclamant, a recunoscut calitatea acestuia, de persoană refugiată din motive etnice şi i-a acordat drepturile compensatorii, pentru perioada 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945.
Ulterior, în urma unui control privind activitatea financiar-contabilă a Casei Judeţene de Pensii Hunedoara, controlorii financiari desemnaţi de Camera de Conturi a judeţului Hunedoara - Direcţia de Control Financiar au reţinut că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, numitului U.D. În această împrejurare, pârâta a emis, într-o primă fază, hotărârea nr. 907 din 14 octombrie 2004, de suspendare a efectelor primei hotărâri, iar apoi, în condiţiile în care reclamantul nu a mai produs dovezi din care să rezulte calitatea sa de persoană persecutată şi data exactă a refugierii sale, a emis hotărârea nr. 907 din 30 mai 2003, prin care s-a respins, cu efecte retroactive, cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul urmează a fi admis, pentru şi în sensul considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În cauză, dovada refugiului reclamantului nu este certă, existând contradicţii între susţinerile acestuia şi datele ce rezultă atât din documentele prezentate de reclamant, cât şi din declaraţiile martorilor.
Astfel, din declaraţiile martorilor C.N. şi B.P. rezultă că reclamantul s-a refugiat în septembrie 1944, din localitatea Cahul - Basarabia şi s-a stabilit în România, în localitatea Călăraşi.
Din copia carnetului de muncă rezultă, însă, că acesta a fost angajat al Administraţiei Financiare Cahul, în perioada 1 iunie 1941 - 8 iulie 1943, iar începând cu data de 28 iulie 1943, s-a angajat la Administraţia Financiară Râmnicu Vâlcea, unde a funcţionat până la data de 27 iulie 1947.
Prin notele scrise depuse la dosarul de fond, reclamantul susţine că până la sfârşitul lunii septembrie 1944, a avut domiciliul stabil în localitatea Cahul, împreună cu soţia şi cei trei copii, chiar şi în timpul cât a lucrat la Râmnicu Vâlcea şi a fost pe front.
Prin urmare, faţă de probatoriul contradictoriu, neconcludent şi incomplet, se impune suplimentarea acestuia cu înscrisuri şi/sau martori care să confirme statutul de refugiat al reclamantului şi perioada refugiului.
În consecinţă, pentru cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi ale art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 241 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3390/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 3393/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
