ICCJ. Decizia nr. 3390/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3390/2005
Dosar nr. 582/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 iulie 2004, V.I. a contestat legalitatea deciziei nr. 2787 din 24 mai 2004, prin care Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi a încadrat-o în categoria persoanelor cu handicap mediu (gradul III).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că anterior, prin Decizia nr. 14481/1971 a fost încadrată în gradul II de invaliditate şi pensionată pentru acest considerent, iar prin Decizia nr. 56 din 2 februarie 1987 a fost menţinut acest grad, cu diagnosticul de depresie pe fond psihoorganic cr. Vascular, A.S.C. şi hipertensiv, H.T.A. st.II, cardiopatie hipertensivă, angină pectorală instabilă, insuficienţă mitrală, coxartroză bilaterală, deficienţă globală accentuată.
Cu timpul, însă, starea sa de boală s-a agravat, apărând şi alte maladii.
A precizat, totodată, că la ultimul termen de revizuire, încadrarea în gradul de handicap s-a făcut numai pe baza unei singure analize, fără consultarea unui specialist ortoped. Că în realitate, afecţiunile de care suferă, s-au agravat, justificând menţinerea încadrării iniţiale.
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 8 noiembrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din probele cu acte administrate, rezultă că reclamanta V.I. prezintă un handicap locomotor contractat în copilărie, ce determină o deficienţă funcţională medie, dar care nu necesită mijloace protetice, ortetice sau mijloace speciale de deplasare, astfel cum sunt menţionate în Legea nr. 519/2002, pentru aprobarea OUG nr. 102/1999.
De asemenea, că, potrivit criteriilor enumerate în Cap. I pct. I, persoanele cu handicap locomotor ce nu necesită mijloace protetice, ortetice sau mijloace speciale de deplasare, se încadrează în gradul de handicap mediu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta V.I.
Recurenta a reiterat susţinerile din acţiune şi a susţinut că prima instanţă şi-a însuşit diagnosticul stabilit de către Comisia Superioară de Expertiză medicală, deşi s-a învederat că pe baza normelor legale incidente şi a bolilor de care suferă, era îndreptăţită la încadrarea într-un grad de handicap superior.
Critica nu este întemeiată.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în adevăr, reclamanta V.I., în vârstă de 65 ani a fost încadrată anterior de către Comisia teritorială de expertiză medicală, în gradul de handicap accentuat.
După revizuirea efectuată în temeiul prevederilor OUG nr. 102/1999, comisia teritorială a emis certificatul nr. 1098 din 6 aprilie 1004, încadrând-o în gradul de handicap III.
Prin Decizia nr. 2787 din 24 mai 2004, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a menţinut ultima încadrare, ca efect al respingerii contestaţiei cu care fusese învestită.
Totodată, a precizat că diagnosticul clinic care justifică măsura respectivă, constă în sechele după şold displazic congenital stâng în copilărie, cu coxartroză secundară în aceeaşi parte.
Comisia a avut în vedere şi împrejurarea că până la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 726/2002, emis de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, evaluarea gradului de handicap se realiza după criterii de diagnostic clinic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă utilizate pentru pensionarea de invaliditate.
De asemenea, nu puteau fi înlăturate noile criterii stabilite în materie de actul normativ, menţionat în întâmpinare, pe baza cărora se determină de către organele competente, gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced, precum şi de inexistenţa unor motive de casare de ordine publică, care ar putea fi reţinute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta V.I. împotriva sentinţei civile nr. 272 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3386/2005. Contencios. Modificare hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 3392/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
