ICCJ. Decizia nr. 343/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 343/2005
Dosar nr. 4680/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 februarie 2004, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9902/9236 din 13 ianuarie 2004 şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că, în anul 1940, mama sa şi cei doi copii, fiind însărcinată în luna a IV-a, cu reclamanta şi având funcţia de învăţătoare, a fost evacuată din Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc şi aceasta reprezintă o modalitate de persecuţie din motive etnice.
În luna iunie 1941, după eliberarea Bucovinei de Nord, mama şi cei trei copii s-au reîntors, plecând într-un al doilea refugiu, la sfârşitul lunii martie 1944, în judeţul Mehedinţi, în România, până la 1 octombrie 1945, ca urmare a represaliilor exercitate de trupele sovietice, asupra populaţiei române din zonă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 407 din 26 februarie 2004, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii atacate şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să constate că reclamanta are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare începând cu 1 iulie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin probele administrate, reclamanta a dovedit că este îndreptăţită să primească calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada menţionată, astfel cum dispun prevederile art. 1 lit. c) din lege, cu acordarea drepturilor, începând cu luna următoare înregistrării cererii sale, la autoritatea pârâtă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând, în esenţă, că aprecierea încadrării în dispoziţiile legii reparatorii se putea face de către instanţă. numai în raport cu data prezentării dovezilor şi în funcţie de acestea. Or, reclamanta nu a prezentat comisiei de specialitate. dovezi privind persecuţiile etnice invocate şi nici referitoare la începutul şi sfârşitul fiecărei perioade de refugiu în parte.
Recursul se va admite. în sensul şi în considerarea celor ce urmează.
Astfel cum reiese din probele administrate în faza judecăţii în primă instanţă, mama reclamantei, V.E., învăţătoare în Suhoverca (Cozmeni), a plecat în refugiu după cedarea Bucovinei de Nord, respectiv la data de 31 august 1940, fiind însărcinată cu intimata-reclamantă.
La data de 1 septembrie 1941, după eliberarea Bucovinei de Nord, mama intimatei s-a reîntors cu copiii,la Suhoverca. Între timp, la 3 februarie 1941, se născuse reclamanta, B.E.
Este evident că, fiind născută în timpul refugiului mamei, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. rezultă că, atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice, inclusiv de către copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor. Evident, însă, că aceste drepturi trebuie acordate de la data naşterii acestor copii.
În ceea ce o priveşte pe reclamantă, în mod eronat prima instanţă i-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru toată perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940 (înainte de data naşterii sale) - 6 martie 1945, când însăşi reclamanta a susţinut că refugiul nu a fost neîntrerupt, fiind două astfel de perioade.
Prin urmare, fiind născută la data de 3 februarie 1941, pentru prima perioadă de refugiu, Curtea va stabili că intimatei-reclamante urmează să i se stabilească drepturile compensatorii, pentru perioada 3 februarie 1941 - 1 septembrie 1941.
În ceea ce priveşte a doua perioadă de refugiu, aşa după cum a susţinut şi probat intimata-reclamantă, aceasta a fost cuprinsă între data de 31 martie 1944 - 1 octombrie 1945.
Pentru că legea limitează, însă, acordarea drepturilor pentru persecuţii suferite, numai până la 6 martie 1945, urmează a se stabili în favoarea reclamantei, pentru al doilea refugiu, acordarea drepturilor pentru perioada 31 martie 1944 - 6 martie 1945.
În considerarea celor expuse şi a prevederilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va obliga pârâta să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioadele 3 februarie 1941 - 1 septembrie 1941 şi 31 martie 1944 - 6 martie 1945, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 407 din 26 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că obligă pe pârâtă să acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, reclamantei, pentru perioadele 3 februarie 1941 - 1 septembrie 1941 şi 31 martie 1944 - 6 martie 1945.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 344/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
