ICCJ. Decizia nr. 3442/2005. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 9 ianuarie 2004, SC M.T. SRL, București a chemat în judecată A.R.R., solicitând anularea măsurii comunicate cu adresa nr. 31528 din 18 noiembrie 2003, de anulare a licențelor de execuție pentru traseul București - Urziceni, cod traseu nr. 903, ca nelegală.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la eliberarea licențelor de execuție pentru traseul respectiv.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că măsura contestată s-a întemeiat pe dispozițiile art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001, emis de ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe, care însă, nu reglementează anularea licențelor de execuție, ci programul rutier de transport al persoanelor, prin servicii regulate în trafic național.
în realitate, licențele de execuție se pot anula de către agenția teritorială a A.R.R., numai în condițiile enumerate limitativ de art. 44 din ordinul menționat mai sus, care în speță nu sunt îndeplinite.
Prin sentința civilă nr. 402 din 25 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că această soluție se impune, deoarece societatea comercială reclamantă a obținut licențele de execuție pe traseul București - Urziceni după 103 zile de la expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de ordinul ministerial, pentru includerea de noi trasee.
Faptul că în adresa de comunicare nu se face referire la art. 44 lit. c) din ordin, a fost considerat ca lipsit de relevanță și nu poate înlătura consecințele juridice ce decurg din nerespectarea condițiilor cerute de lege pentru emiterea actului.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC M.T. SRL, București.
Recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Că, măsura de anulare a licențelor sale de execuție s-a fundamentat pe o normă juridică ce nu se referă la anularea licențelor de execuție pentru traseu.
Pe de altă parte, competența materială pentru aplicarea măsurii, aparține agenției teritoriale a A.R.R., iar situațiile concrete care justifică anularea licențelor, au fost prevăzute cu caracter limitativ, în art. 44 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, ale căror cerințe nu sunt îndeplinite în prezentul litigiu.
Criticile formulate în recurs sunt întemeiate.
Din adresa nr. 31528 din 18 noiembrie 2003, emisă de A.R.R. și comunicată reclamantei, rezultă că începând cu aceeași dată, s-au anulat licențele de execuție eliberate acesteia, pentru traseul București - Urziceni, ca urmare a constatării cu solicitarea înregistrată cu nr. 25176 din 24 octombrie 2003, că nu a respectat prevederile art. 30 alin. (3) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001.
Actul administrativ de autoritate a fost emis, așadar, de pârâtă, care ulterior a respins și contestația formulată de societatea comercială, ca nefondată.
Ori, prin dispozițiile art. 44 din ordinul ministerial mai sus indicat, s-a stabilit că licența de execuție pentru traseu se anulează de către agenția teritorială a A.R.R. care a emis-o în cazurile prevăzute la alineatele următoare ale articolului.
Având în vedere această reglementare și împrejurarea că toate licențele de execuție pentru traseul București - Urziceni au fost eliberate la cererea reclamantei, de către A.R.R. București, se constată că actul administrativ supus controlului judiciar este lovit de nulitate, întrucât el a fost emis cu încălcarea competenței materiale conferită în mod expres, agenției teritoriale.
Măsura de anulare a licențelor dispusă de pârâtă este nelegală, și pentru motivul că s-a întemeiat pe dispozițiile art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001, emis de ministrul lucrărilor publice, transporturilor și locuinței pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora.
Textul respectiv este, însă, inaplicabil în speță și nu poate fundamenta măsura de anulare a licențelor, deoarece se referă la programul de transport rutier de persoane, prin servicii regulate în trafic național care se întocmește și se poate modifica de către Direcția generală de reglementări și calitatea serviciilor în transporturi rutiere din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, cu aprobarea A.R.R.
O concluzie identică se desprinde în privința prevederilor art. 44 ale ordinului, invocate de pârâtă, dar nu în cuprinsul actului administrativ de autoritate emis prin depășirea propriei competențe, ci ca o apărare în cursul judecății litigiului.
Normele conținute în acest articol stabilesc în mod limitativ cazurile în care licența de execuție pentru traseu se anulează de către agenția teritorială emitentă [lit. a) - i)].
Rezultă, prin urmare, că orice măsură de anulare a licențelor care nu se fundamentează pe dispozițiile art. 44 din ordinul ministerial, este lovită de nulitate.
Pe cale de consecință, soluția curții de apel, de respingere a acțiunii reclamantei, pornind de la o motivare în fapt și în drept ce nu se regăsește în conținutul actului administrativ, este vădit netemeinică și nelegală, de natură a prejudicia în mod grav, societatea comercială.
Față de considerentele analizate, a fost admis recursul și a fost modificată sentința, în sensul admiterii, în fond, a acțiunii.
Totodată, s-a dispus anularea măsurii de anulare a licențelor de execuție eliberate reclamantei pentru traseul București - Urziceni, cod traseu 903 și obligarea pârâtei să elibereze (prin agenția A.R.R. București), licențele de execuție pentru acest traseu.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 15 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3439/2005. Contencios → |
|---|
