ICCJ. Decizia nr. 3439/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și inițial înregistrată la 3 octombrie 2002, la Judecătoria Orăștie, ulterior declinată prin sentința nr. 1025/2002, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta Asociația A.A. a chemat în judecată pe pârâții SC A. SA Geoagiu, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, P.V. și B. D., pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0949/1993, pentru suprafața de teren de 529 mp, precum și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583 din 2 februarie 2001.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că atât terenul, cât și construcțiile obiect al certificatului de atestare a dreptului de proprietate, sunt proprietatea ei, în baza procesului-verbal de licitație din 3 martie 1992.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 152/2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că "reclamanta nu a făcut nici o dovadă care să configureze nulitatea absolută totală sau parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de 529 mp."
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta Asociația A.A.
în motivarea recursului său, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu există motive de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, deoarece la eliberarea acestuia au fost încălcate dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 834/1991, suprafața de 529 mp, inclusiv în suprafață totală de 28.547 mp, fiind proprietatea recurentei, din anul 1991.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a admis în sensul celor ce se vor arăta:
Recurenta-reclamantă, prin acțiunea introductivă, a învestit instanța, cu o acțiune în contencios administrativ, obiectul acesteia fiind anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 0949/1994, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în condițiile H.G. nr. 834/1991.
Având în vedere natura actului administrativ contestat, instanța de contencios trebuia să verifice pe de o parte, îndeplinirea cerințelor legale impuse de dispozițiile art. 1 și 5 din Legea nr. 29/1991 - lege specială în materia contenciosului administrativ (existența dreptului vătămat, îndeplinirea procedurii prealabile, respectarea termenelor legale de contestare a actului administrativ); iar pe de altă parte, respectarea dispozițiilor legale expuse prevăzute în H.G. nr. 834/1991, respectiv legalitatea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat.
Instanța de fond, însă, făcând abstracție de legea specială a contenciosului administrativ, și-a motivat soluția pe dispozițiile Codului civil și ale principiilor care guvernează nulitatea absolută, fără a analiza sub nici un aspect, legalitatea emiterii certificatului contestat, în raport cu prevederile H.G. nr. 834/1991.
Or, ceea ce recurenta a susținut încă de la introducerea acțiunii, și ceea ce trebuia analizat de instanță, era respectarea prevederilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, respectiv dacă terenul în suprafață de 529 mp, pretins de recurentă, se afla sau nu în patrimoniul intimatei SC A. SA, la data înființării sale.
Neprocedând în acest fel, instanța a pronunțat o soluție nelegală și lipsită de un suport probator.
în consecință, având în vedere cele mai sus reținute, în baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., recursul a fost admis și cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța urmează a verifica în principal dacă au fost respectate termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1991, în raport cu data emiterii certificatului de atestare - 20 decembrie 1993, data la care recurenta a luat cunoștință de certificat și data introducerii acțiunii - 3 octombrie 2002.
Se va verifica, totodată, dacă procedura prealabilă impusă, de același text de lege (art. 5) a fost sau nu legal îndeplinită, având în vedere că acțiunea a fost introdusă în anul 2002, iar reclamația administrativă a fost făcută în anul 2003.
După verificarea acestor aspecte, în raport cu soluția la care se va opri instanța, urmează a se verifica legalitatea emiterii certificatului de atestare, ținând cont de dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 834/1991.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3442/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3505/2005. Contencios → |
|---|
