ICCJ. Decizia nr. 3505/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 septembrie 2004, SC O.T. SA Constanța a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, să se dispună anularea deciziei nr. 252 din 20 august 2004, emisă de pârât, a actelor constatatoare privind taxele vamale cu nr. 504, până la nr. 520 din 24 octombrie 2003, a actului constatator nr. 551 din 30 octombrie 2003 și a actului constatator nr. 557 din 7 noiembrie 2003, întocmite de Biroul Vamal Constanța din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, cu consecința exonerării de plata datoriei vamale în sumă de 1.112.280.185.187 lei.
Totodată, reclamanta a solicitat în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 252 din 20 august 2004 și a actelor constatatoare nr. 504 - 520/2003, nr. 551/2003 și nr. 557/2003, emise de Biroul Vamal Constanța, până la soluționarea în fond a acțiunii.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin încheierea nr. 229/CA din 28 septembrie 2004, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă și în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, a dispus suspendarea executării deciziei Ministerului Finanțelor Publice, nr. 252 din 20 august 2004 și a actelor constatatoare emise de Biroul Vamal Constanța, până la soluționarea acțiunii în contencios.
împotriva sus-menționatei încheieri a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și trimiterea dosarului, pentru continuarea judecății, la aceeași instanță, întrucât nu a fost citată în cauză Direcția Generală a Vămilor, organul emitent al actelor constatatoare a căror suspendare s-a dispus, că încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv că este lipsită de temei legal, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Recursul este întemeiat.
Deși actele constatatoare a căror suspendare s-a dispus în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, au fost emise de Biroul Vamal Constanța, în cauză nu a fost citat organul emitent al actului, respectiv Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor, prin încheierea nr. 229 din 28 septembrie 2004, pronunțată de instanță, fiind încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor, emitentă a actelor constatatoare, este subiect al raportului juridic fiscal, având calitate procesuală pasivă, încât se impunea citarea sa în cauză.
Neprocedând în modul arătat, instanța de fond a pronunțat o încheiere de suspendare lovită de nulitate, încât prin admiterea recursului pârâtului s-a dispus casarea încheierii atacate și trimiterea dosarului, la aceiași instanță, pentru continuarea judecății, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Celelalte critici aduse încheierii, de recurent, nu se mai impun a fi examinate, atât aspectul referitor la motivele pe care se sprijină încheierea, cât și cel referitor la lipsa temeiului legal, respectiv, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, urmând a fi analizate de instanța de fond.
De altfel, la termenul din 4 noiembrie 2004, potrivit încheierii, instanța a dispus introducerea în cauză a Autorității Naționale a Vămilor și citarea ei în calitate de pârâtă, fapt ce demonstrează nelegalitatea încheierii nr. 229/CA din 28 septembrie 2004, a cărei casare se impune, dosarul de fond nr. 613/CA/2004 având termen la 9 iunie 2005, la Curtea de Apel Constanța.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3439/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3530/2005. Contencios → |
|---|
