ICCJ. Decizia nr. 356/2005. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala ( act imputare ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 356/2005
Dosar nr. 2015/2003
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 35 din 16 decembrie 2002, Colegiul jurisdicţional Călăraşi a admis excepţia invocată de T.M., privind tardivitatea deciziei de imputare nr. 164 din 23 septembrie 2002, emisă de SC T. SA Călăraşi, în sarcina sa, pentru 148.029.759 lei.
S-a reţinut pentru aceasta, că termenul de 60 zile prevăzut de dispoziţiile art. 108 alin. (2) C. muncii, a început să curgă din momentul când sentinţa nr. 441 din 17 august 2001, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, privind obligarea SC T. SA Călăraşi, la plata sumei de 148.029.759 lei, a devenit irevocabilă, respectiv 4 martie 2002.
Prin recursul jurisdicţional declarat împotriva sentinţei Colegiului jurisdicţional Călăraşi, SC T. SA Călăraşi a susţinut că Decizia de imputare a fost emisă în termen, având în vedere că sentinţa nr. 441/2001, devenită titlu executor, a fost înregistrată la societate, la 24 iulie 2002.
Prin Decizia nr. 132 din 28 februarie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României a respins recursul jurisdicţional, reţinând în conformitate cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) C. muncii, termenul de 60 de zile, are în vedere momentul la care conducătorul societăţii a luat cunoştinţă de existenţa pagubei, după care în cadrul acestui termen urmează să stabilească persoanele vinovate şi cuantumul pagubei.
În acest sens, s-a reţinut că momentul luării la cunoştinţă în speţă a fost cel al pronunţării deciziei Curţii de Apel Bucureşti, nr. 344 din 4 martie 2002, şi nu cel al înregistrării procesului-verbal de sechestru, respectiv 24 iulie 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC T. SA Călăraşi, care a susţinut în esenţă că despre producerea pagubei, s-a luat cunoştinţă la 23 iulie 2002, când s-a înregistrat înştiinţarea la plată, formulată de executorul judecătoresc.
Recursul nu este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) C. muncii, termenul de 60 de zile pentru emiterea deciziei de imputare curge de la data când cel în drept să emită Decizia, a luat cunoştinţă de producerea pagubei, termen înlăuntrul căruia urmează să stabilească cuantumul prejudiciului şi persoanele vinovate de producerea acestuia.
Astfel fiind, pentru conducerea SC T. SA Călăraşi, momentul constatării pagubei l-a constituit obligarea prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a societăţii, la plata sumei de 141.373.795 lei, respectiv 4 martie 2003, când, pronunţând Decizia nr. 343, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 441 din 17 august 2001, a Tribunalului Călăraşi şi nicidecum, momentul punerii acesteia în executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Călăraşi împotriva deciziei nr. 132 din 28 februarie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2005. Contencios. Anulare partiala decizie... | ICCJ. Decizia nr. 358/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
