ICCJ. Decizia nr. 3445/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3445/2005
Dosar nr. 308/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 octombrie 2003, reclamantul L.P. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, solicitând anularea Ordinului nr. 443 din 2 octombrie 2003, reintegrarea în funcţia de director general al Spitalului C.F.R. Simeria, obligarea pârâtului la plata diferenţei de salariu, precum şi plata unor daune morale de 300.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că, prin ordinul atacat, a fost eliberat din funcţia de conducere deţinută, pentru nerespectarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice, reglementate de OUG nr. 60/2001 şi Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 2006/2002, fără a se indica concret care dispoziţii au fost încălcate.
Mai susţine reclamantul, că măsura este abuzivă, întrucât s-au invocat prevederile Codului muncii, referitoare la concedierea salariatului, sancţiunea aplicată fiind disproporţionată în raport cu fapta reţinută în sarcina sa, că la data emiterii ordinului se afla în concediu medical, iar ordinul nu este semnat de ministru.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 221 din 19 noiembrie 2004, a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că reclamantul se face vinovat de faptul că nu a dispus efectuarea achiziţiilor necesare spitalului, prin licitaţie, conform OUG nr. 60/2001; că nu era necesar să i se acorde preaviz, deoarece nu a fost concediat din unitate, ci doar schimbat din funcţia de conducere şi reîncadrat în funcţia de execuţie deţinută anterior; că susţinerea privitoare la faptul că se afla în concediu medical, nu este fondată, întrucât reclamantul nu a fost concediat din unitate, ci doar eliberat din funcţia de conducere; că ordinul atacat a fost legal semnat de Secretarul de stat din cadrul ministerului, care avea delegaţie de la ministru.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamantul.
În motivarea recursului se arată că B.R.M., prin adresa din data de 17 februarie 2003, a precizat că organizează proceduri de achiziţii pentru mărfuri cu o valoare minimă de peste 40.000 Euro; că nu există fişa postului, că a fost o concediere şi nu o eliberare din funcţie.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 2 octombrie 2003, prin Ordinul nr. 443, emis de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, L.P., director general al Spitalului C.F.R. Simeria, a fost eliberat din funcţie, prevăzându-se că urmează a fi încadrat pe postul deţinut anterior.
În cuprinsul ordinului sunt precizate prevederile art. 61 lit. d) şi ale art. 64 alin. (1) C. muncii, care se referă la concedierea pentru necorespundere profesională.
Ceea ce s-a imputat reclamantului. a fost nerespectarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice, conform OUG nr. 60/2001.
Ordinul atacat este nelegal.
Raporturile de serviciu ale recurentului. în calitate de director general, nu erau reglementate de Codul muncii, ci de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Prin ordin, în mod nelegal au fost invocate ca temei de drept, dispoziţiile art. 61 lit. d) şi ale art. 64 alin. (1) C. muncii.
În dispozitivul ordinului s-a prevăzut că reclamantul „se eliberează din funcţie".
Eliberarea din funcţie este prevăzută de dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, iar în conformitate cu art. 84 alin. (4) al legii, eliberarea din funcţie se dispune pentru motive neimputabile funcţionarului public, în cazurile limitativ prevăzute la lit. a) - f) ale textului precizat.
Întrucât actul atacat nu cuprinde aceste menţiuni, este nelegal.
Având în vedere motivul imputat recurentului, rezultă că intenţia reală a autorităţii publice a fost aceea de destituire din funcţia publică a reclamantului, situaţie prevăzută de dispoziţiile art. 84 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu referire la art. 84 alin. (5) lit. a) din lege, care reglementează destituirea din funcţia publică, pentru motive imputabile funcţionarului, ca sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave (încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri).
Potrivit art. 93 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii.
Întrucât Legea nr. 188/1999 nu cuprinde dispoziţii referitoare la actul de destituire, în considerarea dispoziţiilor art. 93 din Legea nr. 188/1999, se vor aplica dispoziţiile art. 268 C. muncii.
Art. 268 alin. (2) lit. a) - f) C. muncii, sancţionează cu nulitatea absolută, necuprinderea în actul de înlăturare din muncă, a următoarelor menţiuni: descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Întrucât ordinul atacat nu cuprinde aceste menţiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care acţiunea reclamantului se impune a fi admisă.
Aşa fiind, se va admite recursul reclamantului, se va modifica sentinţa atacată, se va anula ordinul atacat şi conform art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică din care a fost destituit.
Potrivit art. 89 alin. (1) din lege, pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului, o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariile indexate, majorate şi recalculate ce i se cuveneau reclamantului pentru funcţia de director general şi salariile pe care acesta le-a încasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcţia respectivă.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale va fi, însă, respins, întrucât legislaţia specială, mai sus expusă, permite acordarea daunelor precizate în art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Conform art. 274 C. proc. civ., pârâtul-intimat va fi obligat la cheltuielile de judecată la fond şi în recurs, în cuantum de 32.450.000 lei (onorariu de avocat, contravaloare transport la termenul de judecată la fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul L.P. împotriva sentinţei civile nr. 221 din 19 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi admite acţiunea formulată de reclamantul L.P., în parte.
Anulează Ordinul nr. 443/2003, emis de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Dispune reintegrarea reclamantului în funcţia de Director general al Spitalului C.F.R. Simeria.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantului, diferenţa dintre salariile indexate, majorate, recalculate, ce i se cuveneau şi salariile încasate, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcţia respectivă, plus 32.450.000 lei, cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de acordare a daunelor morale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3441/2005. Contencios. Anulare H.G. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3446/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
