ICCJ. Decizia nr. 3476/2005. Contencios. Refuz plată indemnizaţie de conducere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3476/2005
Dosar nr. 5872/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 49/F din 17 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 144/C+C/2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul C.F., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, care a fost obligată să-i plătească acestuia indemnizaţia de conducere aferentă funcţiei exercitate în perioada 8 februarie 2001 - 27 februarie 2004, sumă actualizată la data plăţii. Totodată, a fost respins capătul de cerere privind acordarea primei de vacanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul a fost numit în funcţia de şef serviciu juridic-contencios, urmărirea şi încasarea creanţelor bugetare în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Galaţi, prin Decizia nr. 306 din 8 februarie 2001, emisă de fosta Direcţie Generală a Vămilor, actualmente Autoritatea Naţională a Vămilor.
În considerentele hotărârii, instanţa de fond a motivat că reclamantul beneficiază de o indemnizaţie, potrivit art. 51 din OG nr. 16/1998, stabilită în procent fix din salariul de bază corespunzător funcţiei de execuţie, potrivit art. 16 alin. (1) din OUG nr. 192/2000.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea primei de vacanţă, instanţa de fond a reţinut că, în perioada 2001 - 2004, prin acte normative succesive, plata acestei prime a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2004.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 51 din OG nr. 16/1998, reclamantul ocupând funcţia de consilier juridic, astfel că nu face parte din categoria personalului vamal.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că, prin Decizia nr. 306 din 8 februarie 2001, emisă de şeful fostei Direcţii Generale a Vămilor, a fost numit pe o funcţie de conducere, începând cu 8 februarie 2001, urmând să coordoneze activitatea Serviciului juridic-contencios, urmărire şi încasare a creanţelor bugetare din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Galaţi, fără indemnizaţie de conducere, până la organizarea şi ocuparea postului prin concurs, aşa cum se menţionează in terminis, în dispozitivul actului administrativ.
De asemenea, este necontestat că, începând cu data de 8 februarie 2001, intimatul-reclamant a îndeplinit funcţia de şef al serviciului respectiv, exercitând toate atribuţiile acestei funcţii de conducere.
De altfel, ulterior, prin Ordinul nr. 1706 din 30 decembrie 2004, emis de şeful Autorităţii Naţionale a Vămilor, intimatul-reclamant a fost numit temporar până la organizarea şi ocuparea posturilor prin concurs, în funcţia publică de conducere de şef al Serviciului juridic-contencios, urmărire şi încasare a creanţelor bugetare în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Galaţi, cu o indemnizaţie de conducere corespunzătoare de 40%.
În motivul de recurs invocat, recurenta-pârâtă a susţinut că intimatul-reclamant deţine funcţia de consilier juridic (corect: funcţia publică de execuţie de consilier juridic A/III/1), astfel că nu făcea parte din personalul vamal, pentru a-i fi aplicabile prevederile OG nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal, cu modificările şi completările ulterioare, abrogată în prezent.
Într-adevăr, funcţia publică de execuţie deţinută de intimatul-reclamant la data numirii sale în funcţia publică de conducere, nu se regăseşte între funcţiile publice de execuţie enumerate de art. 5 din OG nr. 16/1998, specifice personalului vamal, dar acest aspect nu are legătură cu soluţionarea cauzei, problema în discuţie nefiind dacă intimatul-reclamant făcea sau nu parte din personalul vamal, ci aceea dacă pentru exercitarea funcţiei de conducere în care a fost numit, trebuia sau nu, să primească o indemnizaţie de conducere.
Or, potrivit prevederilor art. 3 din OUG nr. 24/2000 şi art. 29 din OUG nr. 192/2002, funcţionarii publici numiţi temporar într-o funcţie de conducere, pe o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice primesc pe lângă salariul de bază al funcţiei de execuţie în care sunt încadraţi, şi indemnizaţia corespunzătoare funcţiei publice de conducere pe care o preiau.
Împrejurarea că intimatul-reclamant a îndeplinit atribuţiile funcţiei publice de conducere, în condiţiile în care în Decizia de numire s-a specificat in terminis că exercitarea funcţiei se face fără indemnizaţie de conducere, nu are nici o semnificaţie juridică, intimatul-reclamant neputând renunţa la drepturile salariale legale, nici în tot şi nici în parte, fără a fi afectată legalitatea raportului său de funcţie cu instituţia publică respectivă.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 49/F din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3475/2005. Contencios. Anulare parţială a... | ICCJ. Decizia nr. 3493/2005. Contencios → |
|---|
