ICCJ. Decizia nr. 3465/2005. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3465/2005
Dosar nr. 1253/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 martie 2005, Ş.I. a solicitat în temeiul art. 2811 C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 320/2002, pronunţată în dosarul nr. 3938/2001, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, de la suma de 2.408.400 lei, la suma de 1.382.880 lei, deoarece aceste cheltuieli au fost greşit calculate.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea civilă fără număr din 11 martie 2005, a respins cererea, reţinând că reclamantul, prin cererea de recurs, a solicitat casarea sentinţei civile nr. 320/2002, şi în privinţa cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.408.400 lei, la care a fost obligat, iar recursul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia civilă nr. 2562/2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2391/2002.
Împotriva sus-menţionatei încheieri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit, instanţa a respins cererea formulată conform art. 2811 C. proc. civ., deşi cheltuielile de judecată au fost eronat stabilite la suma de 2.408.400 lei, în loc de 1.382.880 lei.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 320/2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins acţiunea reclamantului, având ca obiect anularea Ordinului nr. 294/2001, emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-a admis cererea de intervenţie formulată de Prefectura judeţului Sălaj, iar reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.408.400 lei, în favoarea intervenientei.
Recursul reclamantului împotriva sus-menţionatei sentinţe, prin care s-a solicitat casarea hotărârii, şi în privinţa obligării la plata cheltuielilor de judecată, apreciate ca fiind nejustificate, a fost respins prin Decizia civilă nr. 2562/2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2391/2002.
Instanţa de fond a apreciat legal că cererea ulterioară de îndreptare a erorii materiale privind reducerea cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată faţă de soluţia respingerii recursului şi menţinerii sentinţei civile nr. 320/2002, a cărei îndreptare s-a solicitat, ea fiind cenzurată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi referitor la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă.
Aşa fiind, recursul reclamantului este nefondat şi urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.I. împotriva încheierii civile din 11 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3461/2005. Contencios. Contestatie în... | ICCJ. Decizia nr. 3522/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
