ICCJ. Decizia nr. 3517/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul S.C. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 6026 din 16 iulie 2004, emisă de pârâtă, să se constate că în perioada 15 ianuarie 1953 - 14 ianuarie 1956 a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
în motivare, reclamantul a arătat că în perioada 15 ianuarie 1953 - 14 ianuarie 1956 a efectuat muncă de șantier, la săpături și pavări șosele în localitățile Valea Mare, Constanța, Crișan, Sfântul Gheorghe și 2 Mai și că în mod greșit, pârâta a apreciat că nu îndeplinește condițiile pentru a avea calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
Prin sentința nr. 256 din 24 septembrie 2004, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a contestației petentului S.C., în favoarea Curții de Apel Craiova.
Prin sentința nr. 772 din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 6026 din 16 iulie 2004, emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 ianuarie 1953 - 14 ianuarie 1956 și a obligat-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului, aceste drepturi, începând cu data de 1 iulie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, în perioada 15 ianuarie 1953 - 14 ianuarie 1956, a fost "constructor", cu specializarea militară "combatant neinstruit" și că în lipsa unei evidențe clare a Detașamentelor Serviciului Muncii, se poate aprecia că reclamantul, în perioada respectivă, nu a avut calitate de soldat în armată, ci a prestat muncă în condiții deosebit de grele.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Olt, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivare, recurenta a susținut că lipsa unor evidențe certe privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu constituie un motiv pertinent pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece legiuitorul a prevăzut expres condițiile care trebuie îndeplinite pentru a avea calitatea de beneficiar al actului normativ în materie, precizat anterior.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, intimatul-reclamant a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, respectiv U.M. 04706 Constanța, motiv pentru care înalta Curte a constatat că recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., l-a admis, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3516/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3771/2005. Contencios → |
|---|
