ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Contencios

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2004, reclamanta P.A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 14.946 din 9 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și s-o oblige pe aceasta să-i acorde drepturile recunoscute de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința nr. 72 din 14 februarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 14.946 din 9 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, pentru perioada 2 aprilie 1944 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că este născută în timpul refugiului părinților săi și că este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000, având statut de persoană născută în refugiu.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, arătând că în mod greșit, instanța de fond a acordat reclamantei, calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, întrucât actul normativ menționat anterior nu numai că nu menționează această categorie de beneficiari, dar prevede în mod imperativ, ca numai categoriile expres și limitativ stabilite pot beneficia de aceste drepturi.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Contencios