ICCJ. Decizia nr. 3776/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta C.C. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 10193 din 17 septembrie 2004, emisă de pârâtă și să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca persoană născută în refugiu.
în motivare, a arătat că mama sa s-a refugiat din localitatea Marca, județul Sălaj, în localitățile Arad și București și ulterior, în comuna Harpia, județul Alba, unde s-a născut reclamanta.
Prin sentința nr. 11/CA din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 10193 din 17 septembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că mama ei s-a refugiat din cauza persecuțiilor din motive etnice instaurate pe teritoriul Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea Marca, județul Sălaj, în localitatea Harpia, județul Alba, iar în timpul refugiului în această localitate s-a născut reclamanta, la data de 9 noiembrie 1944.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în motivare, recurenta a susținut că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3771/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Contencios → |
|---|
