ICCJ. Decizia nr. 3519/2005. Contencios
| Comentarii |
|
într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 304 din data de 25 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.G., a anulat actul administrativ nr. D 3/S.1 B.T. 110340, emis de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care a fost obligat să-l reintegreze pe reclamant, în funcția publică deținută, să-i plătească drepturile salariale cuvenite de la eliberarea din funcție, până la pronunțarea hotărârii, precum și suma de 8 milioane lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, acțiunea a fost respinsă în privința Ministerului Administrației și Internelor, a Inspectorului General al Poliției de Frontieră, precum și a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut că reclamantul a contestat actul administrativ nr. D.3/S.1/B.T. 110340, emis la data de 25 noiembrie 2003, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care a fost destituit din funcția publică de agent șef adjunct de poliție-agent operativ II, în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, susținând că acest act nu îndeplinește condițiile de validitate care decurg din prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborate cu art. 268 alin. (2) C. muncii.
în motivarea soluției de admitere a acțiunii și de anulare a actului administrativ precizat anterior, instanța de fond a reținut că decizia de sancționare contestată este nulă absolut, în condițiile art. 268 alin. (2) C. muncii, nefiind motivată și că nici șeful ierarhic celui care a aplicat sancțiunea, nu s-a pronunțat printr-o decizie motivată, ci printr-o simplă adresă de răspuns la contestație.
Instanța de fond a mai arătat că Ordinul nr. 350/2002, al ministrului administrației și internelor, invocat de autoritatea pârâtă, este inaplicabil în cauză, fiind lipsit de efecte juridice, din moment ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nefiind incidente prevederile art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, ordinul vizând raporturi juridice de dreptul muncii, iar nu apărarea, ordinea publică sau siguranța națională.
Cât privește lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, a Inspectorului General al Poliției de Frontieră și a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat a fost emis de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, autoritate publică cu personalitate juridică distinctă.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea, înlăturând aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Ordinul nr. 350/2002 privind disciplina și deontologia profesională a polițiștilor, precum și ale art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, pentru aprobarea Regulamentului privind prevederile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului.
Prin decizia nr. 9063 din data de 16 decembrie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr. 304 din 25 mai 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că este lipsită de temei legal, afirmația instanței de fond, potrivit căreia Ordinul nr. 350/2002 este lipsit de efecte juridice, nefiind publicat în Monitorul Oficial.
A mai reținut că potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ, care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională și este necontestat că activitatea Poliției Române se realizează în domeniul ordinii publice.
Prin sentința civilă nr. 82 din 14 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, rejudecând în fond, după casare, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul C.G., a anulat, ca nelegală, dispoziția nr. S.110.340 din 24 noiembrie 2003, emisă de pârât, prin Inspectorul general, a obligat pârâtul la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, a dispus obligarea pârâtului, la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, de la eliberarea din funcție și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A respins acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, a luat act de renunțarea reclamantului la judecata față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectorul General al Poliției de Frontieră și a obligat pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că potrivit probelor dosarului, sesizarea numitei N.M. a fost înregistrată la Registratura Generală a pârâtului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră sub nr. CR 271 din 2 iulie 2003, dată la care pârâtul a cunoscut abaterea săvârșită de reclamant și drept urmare, potrivit art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002, acesta era obligat să emită dispoziția de sancționare, în termen de 30 de zile de la acest moment.
Instanța de fond mai reține că față de această împrejurare, dispoziția fiind emisă la 24 noiembrie 2003, s-a împlinit termenul de prescripție pentru aplicarea sancțiunii, astfel că aceasta este tardivă, ceea ce rezultă, de altfel, și din conținutul dosarului încheiat de pârât, privind cercetarea prealabilă, în condițiile Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 350/2002.
Cât privește faptul că prin acțiune nu s-au atacat acte emise de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Arad, instanța de fond a respins acțiunea, pe excepția lipsei calității procesuale pasive față de acest pârât și, totodată, a luat act de renunțarea reclamantului, la judecata față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectorul General al Poliției de Frontieră București, în condițiile art. 246 C. proc. civ.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în motivare, recurentul a arătat că susținerea instanței de fond, raportată la înregistrarea petiției numitei N.M., la sediul instituției recurentei, respectiv la data de 2 iulie 2003, apreciind că aceasta este ziua când s-a luat la cunoștință de abaterea săvârșită de reclamant, este greșită, atâta vreme, cât din cuprinsul înscrisului în cauză nu rezultă datele de identificare ale polițistului aflat în culpă.
A mai susținut că față de dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordinul nr. 350/2002, coroborat cu art. 60 alin. (2) și art. 15 din Legea nr. 360/2002, persoana competentă să aplice sancțiunea în cauză, este Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, acesta luând la cunoștință despre abaterea săvârșită, cel mai devreme, la data de 24 octombrie 2003, în urma Raportului motivat nr. 613.071 din 24 octombrie 2003, întocmit de șeful Direcției Poliției de Frontieră Oradea, dispunând sancționarea reclamantului C.G., la data de 24 noiembrie 2003, în interiorul termenului prevăzut de lege.
Recursul este întemeiat.
într-adevăr, potrivit art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, "sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la luarea la cunoștință despre abaterea săvârșită, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei". Prin acest text de lege, legiuitorul a instituit un termen de decădere - un an de la data săvârșirii faptei și un termen de prescripție - o lună de la luarea la cunoștință despre abaterea săvârșită.
Iar potrivit art. 44 alin. (3) din Ordinul nr. 350/2002, "în cazul în care sancțiunea disciplinară este una din cele prevăzute la art. 17 lit. d), f) sau g) din prezentul ordin, iar șeful unității este de acord cu aceasta, va înainta raportul motivat, însoțit de dosarul cauzei, persoanei competente să aprobe aplicarea sancțiunii și emiterii ordinului/dispoziției de sancționare".
Totodată, potrivit art. 60 alin. (2), coroborat cu art. 15 din Legea nr. 360/2002, persoana competentă să aplice sancțiunea în cauză, este Inspectorul General al Poliției de Frontieră Române.
Or, potrivit raportului motivat, înregistrat sub nr. 613071, privind abaterea săvârșită de către agentul șef adjunct de poliție C.G., acesta a fost întocmit în data de 24 octombrie 2003.
Prin dispoziția nr. S.110340, emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, acesta a dispus sancționarea reclamantului C.G., la data de 24 noiembrie 2003, deci în termenul prevăzut de art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002.
Pe de altă parte, este de menționat că la data de 2 iulie 2003, când recurenta a fost sesizată de împrejurarea creată, prin petiția numitei N.M., nu se putea determina dacă fapta a fost săvârșită de intimatul-reclamant și dacă aceasta constituia sau nu, abatere disciplinară, atâta timp, cât nu era emis un raport scris, motivat și documentat, de către Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
Prin urmare, înalta Curte a constatat că recursul este fondat și în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a casat sentința atacată, cu consecința ca instanța de trimitere să analizeze și să se pronunțe pe fondul cauzei, față de considerentele menționate anterior.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3778/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3781/2005. Contencios → |
|---|
