ICCJ. Decizia nr. 359/2005. Contencios. Suspendare executare acte administrative privind taxe vamale si alte drepturi cuvenite bugetului de stat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 359/2005
Dosar nr. 504/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 august 2003, reclamanta SC L.S. SRL Baia Mare a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea şi Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Baia Mare, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 254 din 8 august 2003 şi a procesului-verbal de control nr. 7968 din 21 aprilie 2003, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii, obligaţii fiscale în valoare de peste 35 miliarde lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, punerea în executare a actelor administrative fiind de natură a conduce la încetarea totală a activităţii societăţii şi trimiterea în şomaj, a salariaţilor firmei.
Prin sentinţa civilă nr. 1298 din 10 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării actelor administrative, până la soluţionarea dosarului nr. 2183/2003, al aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite ambele cerinţe prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, privind existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, întrucât executarea silită a sumei ar conduce la blocarea şi ulterior, încetarea activităţii societăţii cu răspundere limitată.
Pe de altă parte, reclamanta a atacat actele administrative care au stabilit debitul, acţiunea formând obiectul dosarului nr. 2183/2003, al aceleiaşi instanţe.
Prin încheierea din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă, cu privire la denumirea organelor vamale care au încheiat actele administrative atacate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, invocând cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greşită a legii.
Astfel, s-a invocat faptul că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente, reclamanta nedepunând acte doveditoare.
Referitor la încheierea de îndreptare a erorii materiale, recurenta a invocat faptul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a dispus anularea actelor constatatoare emise de Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Baia Mare, deşi era învestită să se pronunţe numai asupra suspendării executării.
La data de 26 octombrie 2004, a formulat recurs împotriva sentinţei, şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând repunerea în termenul de exercitare a acestei căi de atac şi criticând hotărârea, sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Reclamanta SC L.S. SRL Baia Mare a solicitat respingerea recursurilor declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor, invocând lipsa calităţii procesuale active, întrucât această instituţie nu a avut calitatea de pârâtă în cauză. Referitor la recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice, s-a invocat nulitatea căii de atac, în raport cu prevederile art. 302 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile formulate de Autoritatea Naţională a Vămilor sunt nefondate, urmând a fi respinse, în timp ce recursul Ministerului Finanţelor Publice este nul, în condiţiile art. 302 C. proc. civ.
Astfel, potrivit textului de lege sus-menţionat, recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii. În cauză, Ministerul Finanţelor Publice a adresat recursul, direct, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând a se constata nulitatea căii extraordinare de atac.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale a Vămilor, Curtea reţine că această susţinere nu este întemeiată, instituţia reprezentând şi interesele organelor vamale subordonate, în baza HG nr. 170/2001.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinţei, criticile formulate nu sunt întemeiate, instanţa de fond apreciind în mod corect că subzistă cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Astfel, reclamanta a contestat actele administrative, prin care s-a stabilit debitul, cauza fiind în curs de soluţionare la instanţa de fond - dosar nr. 2183/2003 al Curţii de Apel Bucureşti.
Pe de altă parte, valoarea însemnată a obligaţiilor bugetare consemnate în actele administrative a căror legalitate se contestă, este de natură să formeze convingerea că punerea în executare a procesului-verbal de control şi a deciziei emise în procedura prealabilă, ar prejudicia grav şi iminent activitatea societăţii.
În consecinţă, recursul declarat împotriva sentinţei este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Apare, de asemenea, ca neîntemeiat, şi recursul formulat de Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva încheierii din 27 noiembrie 2003, pronunţată conform art. 281 C. proc. civ.
Prin această hotărâre, instanţa a dispus îndreptarea unor erori materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 1298 din 13 septembrie 2003, privind denumirea organelor vamale care au încheiat actele constatatoare şi procesul-verbal de control.
Instanţa nu a fost învestită şi nici nu a dispus „anularea" actelor constatatoare şi a altor acte emise de Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Baia Mare, ci suspendarea acestora, conform dispozitivului sentinţei. Împrejurarea că în încheierea din 27 noiembrie 2003 apare termenul „anularea", reprezintă o altă eroare materială care poate fi îndreptată conform dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va constata nulitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 1298 din 10 septembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi a încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunţate la data de 27 noiembrie 2003, în Camera de consiliu, de aceeaşi instanţă, cu privire la dispozitivul sentinţei recurate, ca nefondate.
Constată nul, recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 364/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
