ICCJ. Decizia nr. 364/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 364/2005
Dosar nr. 2004/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 5510 din 10 octombrie 2003, reclamantul D.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 875 din 1 septembrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 decembrie 1943, în localitatea Râşcani, judeţul Bălţi (ţinutul românesc Basarabia), iar la scurt timp după naştere, s-a refugiat împreună cu mama sa, în Austria, unde tatăl său se afla în refugiu, încă din anul 1941, împreună cu ceilalţi patru copii minori; refugiul a fost determinat din motive de persecuţie etnică, ultima localitate de refugiu fiind comuna Truşeşti, judeţul Botoşani, unde s-au stabilit definitiv; în mod nelegal pârâta a refuzat să-i recunoască statutul de refugiat din motive de persecuţie etnică şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/ 2000.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că Direcţia Îndrumare Metodologică din cadrul Casei Judeţene de Pensii şi Asigurări Sociale, căreia i-a fost înaintat dosarul fratelui reclamantului, pentru a stabili dacă refugiul acestuia, în anul 1945, din Austria, în România, se încadrează în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, aceasta a restituit dosarul, cu precizarea că solicitantul nu poate beneficia de drepturile prevăzute de legea menţionată.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 260 din 27 noiembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 875 din 1 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada de refugiu cuprinsă între 20 decembrie 1943 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat că reclamantul s-a născut în timp ce părinţii săi locuiau în Austria, astfel că, în cauza dedusă judecăţii este vorba de un refugiu din Austria, în România, nicidecum de un refugiu dintr-un teritoriu cedat ca urmare a Ultimatumului din iunie 1940, încheiat cu U.R.S.S.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 319/2002 şi prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Din declaraţiile martorilor C.C. şi C.C. rezultă că, la scurt timp după naştere, reclamantul, împreună cu mama sa, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea sa de naştere, refugiul fiind determinat din motive de persecuţie etnică.
Cum reclamantul a făcut dovada că s-a născut la data de 1 decembrie 1943, în localitatea Râşcani, judeţul Bălţi (aparţinând ţinutului românesc Basarabia), iar la scurt timp după naştere, a fost nevoit să se refugieze împreună cu mama sa, din motive de persecuţie etnică exercitată de trupele sovietice care înaintau, în timp ce trupele româneşti se retrăgeau, acesta este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, situaţia sa încadrându-se în prevederile art. 1 lit. c) din legea menţionată, aşa cum şi în mod corect, a apreciat şi instanţa de fond.
Prin urmare, în mod greşit, recurenta-pârâtă a reţinut că în cauza de faţă este vorba de un refugiu care a avut loc de pe teritoriul unui stat străin, respectiv, Austria, pe teritoriul României.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 260 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 359/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 369/2005. Contencios. Refuz raspuns cerere... → |
|---|
