ICCJ. Decizia nr. 374/2005. Contencios. Contestatie acordare calificativ ca urmare a evaluarii performantelor profesionale individuale pe anul 2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 374/2005
Dosar nr. 4287/2004
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 1318 din 21 februarie 2003, reclamantul F.V. a solicitat anularea calificativului acordat de către Directorul general al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara, ca urmare a evaluării performanţelor profesionale pe anul 2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în cursul anului 2002 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Brad, în funcţia de director adjunct, îndeplinindu-şi integral sarcinile de serviciu privind coordonarea şi îndrumarea compartimentelor din subordine; în raport cu activitatea desfăşurată, calificativul „bun" ce i-a fost acordat pentru anul 2002, este de natură subiectivă şi îl afectează din punct de vedere profesional.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1522/CA din 11 iunie 2003, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că raportul de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului a fost întocmit cu respectarea metodologiei aprobată prin HG nr. 1084/2001; în ceea ce priveşte natura criteriilor de performanţă profesională, instanţa nu se poate subroga persoanei evaluatorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că notele de 2 şi 3 acordate la criteriile de performanţă nu sunt obiective în raport cu calificativul de „foarte bun" şi „excepţional" pe care acesta l-a avut timp de 33 de ani.
Intimata-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca legală şi temeinică, arătând că notarea criteriilor de performanţă şi stabilirea criteriului final de evaluare s-au făcut în conformitate cu prevederile art. 5 din HG nr. 1084/2001, iar nota obţinută, respectiv, 3,45, este corespunzătoare calificativului „bun" şi exprimă nivelul îndeplinirii criteriului de performanţă în realizarea obiectivelor individuale stabilite.
Prin Decizia nr. 1693 din 3 octombrie 2003, instanţa de recurs, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins recursul declarat de reclamantul F.V., ca nefondat.
La pronunţarea deciziei, instanţa de recurs a reţinut că notarea criteriilor de performanţă şi stabilirea criteriului final de evaluare au fost făcute în concordanţă cu prevederile art. 5 din HG nr. 1084/2001; în ceea ce priveşte acordarea notelor, aceasta se face în funcţie de gradul de importanţă al criteriilor de performanţă stabilite şi constituie atributul autorităţii publice.
Împotriva sentinţei nr. 1522/CA din 11 iunie 2003, a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi împotriva deciziei nr. 1693 din 3 octombrie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs, F.V.
Recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în cele ce urmează.
În ceea ce priveşte contestarea rezultatului evaluării performanţelor profesionale, situaţia contestatorului se încadrează la Cap. 4 „contestarea calificativelor acordate" art. 36 lit. b) din HG nr. 1084/2001, în sensul că aceasta se face la instanţa de contencios administrativ.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel.
Cu privire la soluţionarea recursului împotriva sentinţei pronunţată de tribunal în primă instanţă, sunt aplicabile prevederile art. 299 C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, potrivit căruia, în situaţia în care hotărârile instanţelor judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege.
Cum prin Decizia nr. 1693 din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, rămasă irevocabilă, a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul F.V. împotriva sentinţei nr. 1522/CA din 11 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, un al doilea recurs împotriva aceleiaşi sentinţe este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.V., împotriva sentinţei civile nr. 1522/CA din 11 iunie 2003, a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a deciziei civile nr. 1693 din 3 octombrie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 373/2005. Contencios. Contestatie la titlu... | ICCJ. Decizia nr. 376/2005. Contencios. Contestatie la masura... → |
|---|
