ICCJ. Decizia nr. 3601/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P. si anulare partiala proces-verbal A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3601/2005
Dosar nr. 6883/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 aprilie 2003, reclamanta SC D.S. SRL a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr. 43 din 25 februarie 2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, anularea parţială a procesului-verbal nr. 22400 din 24 decembrie 2002, emis de Direcţia Generală a Vămilor, pentru suma de 888.439.421 lei, reprezentând drepturi vamale, majorări de întârziere şi penalităţi aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că în mod neîntemeiat, organele de soluţionare a contestaţiei i-au respins acţiunea, fără a ţine seama de certificatele de origine EUR 1.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 584 din 24 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat actele administrative atacate şi a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei imputate, reţinând că nu au fost încălcate prevederile art. 68 şi 71 C. vam., legea nefăcând nici o referire la destinaţia anvelopelor uzate.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs, pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În recursul său, Autoritatea Naţională a Vămilor susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a încălcat prevederile art. 5 lit. h) din Protocolul nr. 4 privind definirea noţiunii de „produse originare". În condiţiile Protocolului nr. 4, mărfurile importate beneficiau de tratament tarifar favorabil la import, numai în situaţia în care acestea erau reşapate.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în recursul său, susţine că, întrucât anvelopele importate nu au fost reşapate şi nici folosite ca deşeuri, au fost încălcate prevederile art. 5 lit. h) din Protocolul nr. 4.
Ambele recursuri sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal al României, unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de felul mărfii sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent tarifar.
Art. 71 al legii precizează că, importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declaraţiei vamale schimbă utilizarea mărfii, sunt obligate să înştiinţeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar corespunzător noii utilizări.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a încălcat prevederile art. 5 lit. h) din Protocolul nr. 4 privind definirea noţiunii de „produse originare".
Aşa cum este reţinut şi în sentinţa atacată, certificarea bunurilor ca aparţinând U.E., a fost arătată în certificatul EUR 1, emis de autoritatea vamală a ţării exportatoare.
Criticabil, însă, este faptul că instanţa de fond nu a reţinut că prin actul de control, organele vamale nu au contestat nici încadrarea bunurilor importate la poziţia tarifară înscrisă în documentele de import şi nici autenticitatea certificatelor de origine.
Protocolul nr. 4, însă, nu se referă la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs în ţara exportatoare, ci la „articolele uzate, colectate acolo, destinate numai recuperării materiilor prime, inclusiv anvelope uzate, destinate reşapării sau folosirii ca deşeuri".
În condiţiile Protocolului nr. 4, mărfurile importate beneficiau de tratament tarifar favorabil la import, numai în situaţia în care acestea erau reşapate.
La controlul ulterior, inspectorii de specialitate nu au făcut decât să constate că nu toate anvelopele importate au fost reşapate, o parte dintre acestea fiind comercializate intern, în starea în care au fost importate.
Având în vedere că o parte din anvelope nu au fost supuse unui proces de prelucrare, organele vamale în mod corect au constatat schimbarea destinaţiei bunurilor importate şi au calculat drepturile vamale de import pentru aceste bunuri.
În aceste condiţii, autoritatea vamală a procedat potrivit art. 71 din Legea nr. 141/1997, la retragerea preferinţelor tarifare acordate iniţial prin declaraţiile vamale de import.
Cu privire la majorările de întârziere aferente datoriei vamale, art. 13 din OG nr. 11/1996 prevede că „orice obligaţie bugetară neachitată la scadenţă generează plata unor majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei bugetare, până la data realizării sumei datorate, inclusiv".
Având în vedere cele mai sus expuse, se vor admite ambele recursuri, se va modifica sentinţa atacată, şi în fond se va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Autoritatea Naţională a Vămilor şi de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 584 din 24 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC D.S. SRL Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3600/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 3602/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
