ICCJ. Decizia nr. 3600/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P. si acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3600/2005
Dosar nr. 6882/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC H. SRL Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Supraveghere şi Luptă împotriva Fraudelor, să se dispună anularea deciziei nr. 341 din 21 octombrie 2003, emisă de primul pârât şi a procesului-verbal de control încheiat de funcţionari ai pârâtei secunde, la data de 4 septembrie 2003, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată la bugetul statului, a sumei totale de 668.727 lei, reprezentând:
- 368.509.952 lei, diferenţe de taxe vamale;
- 163.594.514 lei, dobânzi aferente taxelor vamale;
- 29.868.359 lei, penalităţi de întârziere aferente aceloraşi taxe;
- 70.019.423 lei, diferenţă T.V.A.;
- 31.083.377 lei, dobânzi aferente T.V.A.;
- 5.675.102 lei, penalităţi de întârziere aferente T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie 2000 - iunie 2003 a efectuat o serie de importuri de produse farmaceutice şi parafarmaceutice, inclusiv suplimenţi nutritivi de uz farmaceutic din Franţa, în regim vamal de import definitiv.
Controlul efectuat ulterior de organele vamale a vizat un număr de 7 produse fabricate de diferiţi producători francezi de produse farmaceutice.
Deşi documentele emise de exportator şi autorităţile vamale franceze demonstrează că produsele importate sunt produse farmaceutice, şi nu preparate alimentare, organul de control a considerat că încadrarea tarifară este aceea prevăzută de codul 21.06., în loc de codul 29.36, cum era corect.
La rândul său, autoritatea administrativ-jurisdicţională învestită cu soluţionarea contestaţiei, a respins, ca neîntemeiat, primul capăt de cerere referitor la creanţele fiscale ce totalizează 438.529.375 lei şi ca nemotivat, capătul de cerere secund, având ca obiect suma de 230.221.352 lei, ignorând faptul plăţii acestora, încă de la data de 12 septembrie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 625 din 30 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece, atât în procesul-verbal de control vamal, cât şi în Decizia de soluţionare nr. 341/2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi în întâmpinarea depusă de Autoritatea Naţională a Vămilor, s-a făcut o analiză detaliată a motivelor pentru care ultimele produse (încadrate la codul 21.06.90.92) nu pot fi incluse în clasa „provitamine, vitamine, hormoni" (cod tarifar 29.36.90.19). Că în realitate, este vorba de suplimente nutritive şi oricum, potrivit art. 8 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, singurul organ abilitat să constate încadrarea tarifară este Autoritatea Naţională a Vămilor.
Afirmaţia societăţii importatoare, conform căreia nu s-a ţinut seama de obiectul său de activitate, a fost considerată de curte, ca lipsită de relevanţă, în raport cu normele legale mai sus menţionate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC H. SRL Bucureşti.
Recurenta a susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
De asemenea, curtea de apel nu s-a pronunţat asupra probelor administrate cu care a făcut dovada achitării creanţei principale, cu O.P. nr. 234, în valoare de 368.509.953 lei şi respectiv, O.P. nr. 235, în valoare de 70.019.423 lei, în termenul de 7 zile de la data încheierii procesului-verbal de control vamal.
În opinia recurentei, organul de control a confundat, cu bună ştiinţă, produsele farmaceutice importate de ea, cu produse alimentare care au un aport de vitamine şi minerale în vederea îmbunătăţirii aportului nutritiv al acestor alimente.
Cât priveşte obligarea societăţii la plata sumei de 230.221.352 lei, reprezentând dobânzi în valoare de 194.677.891 lei şi penalităţi de întârziere în valoare de 35.543.461 lei, s-a reproşat instanţei că nici măcar nu a pus-o în discuţie, deşi fusese învestită prin acţiune.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a conţinutului acţiunii, reclamanta SC H. SRL Bucureşti a contestat legalitatea procesului-verbal de control încheiat de inspectori ai Direcţiei Generale a Vămilor - Direcţia Supraveghere Vamală şi Luptă împotriva Fraudelor Vamale, la data de 4 septembrie 2003, precum şi a deciziei nr. 341 din 31 octombrie 2003, emisă de Ministerul Finanţelor, prin care s-au menţinut măsurile luate de organul de control, privind virarea la bugetul de stat, a unor diferenţe de taxe vamale, diferenţe de T.V.A., dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente, în valoare totală de 668.750.727 lei.
Ea a invocat eroarea săvârşită de organul de control, cu prilejul verificării încadrării tarifare a unor produse farmaceutice, parafarmaceutice şi suplimenţi nutritivi de uz farmaceutic importate din Franţa, în perioada aprilie 2000 - iunie 2003.
Curtea de apel a înlăturat toate apărările reclamantei în legătură cu încadrarea tarifară, făcând referire exclusiv la avizul serviciului de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor, la menţiunile înscrise în actul de control vamal şi la întâmpinarea formulată în cauză de Autoritatea Naţională a Vămilor.
De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 8 C. vam.
Deşi la termenul din 3 februarie 2004, reclamanta a depus o petiţie prin care solicita încuviinţarea probelor cu interogatoriu, înscrisuri şi o expertiză tehnică de specialitate în domeniul medico-chimico-farmaceutic, în vederea determinării noţiunii produselor importate şi a codurilor tarifare vamale, curtea de apel a încuviinţat doar proba cu acte, iar ulterior nu a mai administrat nici această probă.
Ori, concludenţa mijloacelor de probă indicate în cerere, rezultă nu numai din natura pricinii, ci şi din apărările contradictorii ale părţilor în legătură cu corectitudinea încadrării vamale a produselor importate de reclamantă, în regim de import definitiv din Franţa, în intervalul care interesează litigiul.
Procedând în modul arătat, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, care nu se fundamentează pe un material probatoriu complet şi convingător.
Soluţia recurată mai este, însă, nelegală, şi pentru motivul că instanţa de fond nu s-a pronunţat în nici un fel asupra celui de al doilea capăt de cerere, având ca obiect suma de 230.221.352 lei, despre care reclamanta a susţinut că reprezintă dobânzi şi penalităţi de întârziere nedatorate.
De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului şi justa soluţionare a litigiului, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va cere părţilor, copii după actele vamale de import, facturile externe şi prospectele în limba română a fiecărui produs importat de reclamantă.
Totodată, va solicita opinia unui expert tehnic în privinţa naturii produselor importate şi desigur, a corectitudinii încadrării tarifare vamale a produselor, raportat la normele legale în vigoare la data efectuării operaţiunilor de import.
Văzând şi dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC H. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 625 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3599/2005. Contencios. Anulare decizie a... | ICCJ. Decizia nr. 3601/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... → |
|---|
