ICCJ. Decizia nr. 376/2005. Contencios. Contestatie la masura dispusa de C.J.P., privind majorarea timpului de munca pentru medicii experti asigurari sociale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 376/2005
Dosar nr. 4291/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Suceava, sub nr. 9609 din 20 noiembrie 2003, reclamanta R.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea deciziei nr. 296 din 31 iulie 2002, prin care pârâta i-a recunoscut calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, doar pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945 şi obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care să-i fie recunoscută aceeaşi calitate, şi pentru perioada iunie 1940 - septembrie 1942.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 13 februarie 1931, în localitatea Lenţeşti, judeţul Cernăuţi, iar în luna iunie 1940, minoră fiind, şi-a urmat familia care s-a refugiat în localitatea Câmpulung Moldovenesc de unde la data de 30 septembrie 1942, întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu; din eroare, tatăl său, R.S., a omis să o declare ca membru al familiei, pentru a fi trecută în carnetul de identitate eliberat de Comisariatul General pentru Asistenţa Populaţiei Venită din Basarabia şi Bucovina, în locul său fiind trecută o soră a sa, cu prenumele de M., care a decedat la 29 martie 1929, motiv pentru care pârâta a refuzat să-i recunoască această primă perioadă de refugiu.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, ridicată de reprezentantul pârâtei, în şedinţa din 15 decembrie 2003 şi, în consecinţă, prin sentinţa nr. 999 din 15 decembrie 2003 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, reţinând că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii dată de comisie se poate face contestaţie la curtea de apel.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 16 din 11 februarie 2004, a admis acţiunea reclamantei şi a modificat Decizia nr. 296 din 31 iulie 2002, emisă de pârâtă, în sensul că a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada 1 iunie 1940 - 30 septembrie 1942.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că din carnetul de identitate depus la dosarul cauzei, rezultă că părinţii reclamantei, R.S. şi R.Z., s-au refugiat din localitatea Lenţeşti, judeţul Cernăuţi, în localitatea Câmpulung Moldovenesc, fiind însoţiţi de copiii O., născută la 24 iunie 1924 şi M., născută la 29 martie 1929, aceasta din urmă fiind trecută din eroare, întrucât a decedat la 6 septembrie 1930, conform extrasului din condica morţilor eliberat de Mitropolia Bucovinei, extras aflat la dosarul cauzei; cum la data refugiului, reclamanta era minoră, fiind născută la data de 13 februarie 1931, în mod firesc aceasta şi-a însoţit părinţii în refugiu, astfel că beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta a arătat că aprecierea instanţei de fond, potrivit căreia, era firesc ca reclamanta, minoră fiind, să-şi însoţească familia în refugiu, nu poate constitui un argument suficient care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, şi pentru perioada iunie 1940 - 30 septembrie 1942.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 319/2002 şi prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dovedirea situaţiei de refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate, din motive de persecuţie etnică, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Coroborând datele din carnetul de identitate eliberat de Comisariatul General pentru Asistenţa Populaţiei Venită din Basarabia şi Bucovina, cu cele din mandatul de transport marfă nr. 221/466 din 30 septembrie 1942, rezultă că părinţii reclamantei, R.S. şi R.Z., s-au refugiat din localitatea de domiciliu, Lenţeşti, judeţul Cernăuţi, în localitatea Câmpulung Moldovenesc.
Din carnetul de identitate nu rezultă data la care a avut loc acest prim refugiu, dar din mandatul de transport marfă rezultă că înapoierea în localitatea de domiciliu a avut loc la data de 30 septembrie 1942.
Argumentul prezentat de instanţa de fond, potrivit căreia, era firesc ca reclamanta, minoră fiind, să-şi însoţească familia în refugiu, nu poate să justifice recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iunie 1940 - 30 septembrie 1942, reclamanta având obligaţia de a face dovada refugiului său, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau prin orice mijloc de probe prevăzut de lege; aceasta, cu atât mai mult, cu cât pe perioada refugiului părinţilor săi, reclamanta era de vârstă şcolară, având 11 ani.
Ca atare, se impune completarea materialului probator, pentru ca, pe baza unor acte oficiale sau a altor mijloace de probă, să se poată stabili cu certitudine dacă reclamanta a părăsit localitatea în care s-a născut, pentru a-şi însoţi părinţii în refugiu şi la ce dată a avut loc primul refugiu.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 313 şi 315 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 16 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 5005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 374/2005. Contencios. Contestatie acordare... | ICCJ. Decizia nr. 377/2005. Contencios. Refuz autorizare ca... → |
|---|
