ICCJ. Decizia nr. 3665/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3665/2005
Dosar nr. 8445/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 26 iulie 2004, reclamanta S.T. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 12.540/12.065 din 19 mai 2004 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2007 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamanta S.T., reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin hotărârea nr. 12.540/12.065 din 19 mai 2004, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea reclamantei, de recunoaştere a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pe motiv că, potrivit certificatului de naştere, numele de familie al reclamantei este Ti., iar, potrivit certificatului de căsătorie, numele de familie al reclamantei este T.
Declaraţiile martorilor A.V. şi S.V., depuse de către reclamantă, la dosarul de fond al cauzei, sunt în sensul că aceasta s-a refugiat din Basarabia, în România, în luna martie a anului 1944 şi s-a stabilit la Bucureşti. De asemenea, declaraţiile martorilor M.G. şi I.M. sunt în sensul că S.T. este una şi aceeaşi persoană cu Ti.T. şi cu T.T.
Instanţa de fond a apreciat că nu sunt suficiente declaraţiile martorilor, fiind necesar ca actele de stare civilă să fie rectificate pe calea unei acţiuni în rectificare promovată în temeiul Legii nr. 119/1996.
Recursul urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Instanţa de fond a respins cererea reclamantei S.T., pe baza documentelor depuse la dosarul cauzei, respectiv pe baza certificatului de naştere reconstituit în luna octombrie 1950 şi înscris în Registrul stării civile al Sfatului Popular al Raionului 23 August, Republica Populară Română, şi pe baza certificatului de căsătorie de la data de 28 iunie 1945, înregistrat în localitatea Tomnatic, Raionului Sînnicolaul-Mare, Republica Populară Română.
Este adevărat că în certificatul de naştere reconstituit, numele de familie al reclamantei este Ti., iar în certificatul de căsătorie, numele de familie al reclamantei este T.
Însă, este de observat faptul că datele din certificatul de căsătorie al reclamantei din 1945 nu puteau fi completate pe baza certificatului de naştere care a fost reconstituit ulterior, în anul 1950. Astfel, la data căsătoriei, reclamanta purta numele de Ti., potrivit certificatului de naştere, înregistrat la Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina.
Din compararea celor trei documente de stare civilă - certificatul de naştere înregistrat în 1924, la Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina, certificatul de căsătorie din anul 1945 şi certificatul de naştere reconstituit în anul 1950, rezultă cu claritate faptul că acelaşi proces de modificare a numelui, invocat de reclamantă prin contestaţia formulată la fond, a fost realizat şi în privinţa numelor părinţilor săi. Astfel, dacă în certificatul de naştere din 1950, reconstituit în Republica Populară Română, numele tatălui său este T.N., iar al mamei este T.E., în duplicatul certificatului de naştere înregistrat în 1924 la Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina, numele tatălui său este Ti.N., iar al mamei sale este Ti.E.
Totodată, numele tatălui recurentei-reclamante înscris în certificatul de căsătorie din 1945, este T., corespunzând, deci, datelor înscrise în certificatul de naştere înregistrat în 1924, în Republica Ucraina.
Aceiaşi comparaţie este necesar să fie realizată şi în privinţa celorlalte menţiuni înscrise în cele trei acte de stare civilă şi care corespund în sensul identităţii de persoană invocată de reclamantă. Astfel, se poate constata că data naşterii a recurentei-reclamante este aceeaşi, 24 septembrie 1924, iar locul naşterii este acelaşi, Chilia Nouă, U.R.S.S. (înscris în certificatul de căsătorie din 1945 şi în certificatul de naştere reconstituit din 1950), respectiv Kilia, Republica Ucraina (înscris în 1924, în certificatul de naştere din Ucraina).
Toate datele menţionate, coroborate şi cu cele din buletinul de identitate al reclamantei, conduc indubitabil la concluzia că S.T. este una şi aceeaşi persoană cu T.T., precum şi cu Ti.T., astfel încât este neîntemeiat, motivul pentru care Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea reclamantei, de a-i fi recunoscută calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.T. împotriva sentinţei civile nr. 2007 din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea reclamantei S.T.
Anulează hotărârea nr. 12.540/12.065 din 19 mai 2004, emisă de pârâtă şi obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3661/2005. Contencios. Anulare ordin de... | ICCJ. Decizia nr. 3666/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
