ICCJ. Decizia nr. 3654/2005. Contencios. Anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriilor şi Resurselor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3654/2005
Dosar nr. 3272/2001
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, la data de 15 februarie 2001, recurentul-reclamant Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, a solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 3631 din 5 septembrie 1997, emis de fostul Minister al Industriei şi Resurselor, pentru SC E. SA Bucureşti, în sensul înlăturării din totalul de 11.729 mp, a suprafeţei de 500 mp, aferentă construcţiei atelier - şcoală, susţinând că această suprafaţă este proprietatea sa. Totodată, prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a cerut instanţei să oblige fostul Minister al Industriei şi Resurselor să emită un nou certificat de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafaţa respectivă de teren. În motivarea acţiunii, recurentul-reclamant a afirmat că deţinea în proprietate atelierul - şcoală, căruia îi este aferentă suprafaţa de teren de 500 mp, în baza următoarelor acte:
- Protocolul de predare-primire din 30 martie 1993, încheiat între recurentul-reclamant şi sucursala E.P.L. Ploieşti;
- HG nr. 705/1990;
- Adresa comună a fostului Minister al Finanţelor nr. 2606/1990 şi a fostului Minister al Învăţământului şi Ştiinţei nr. 150.048 din 5 octombrie 1990.
În cauză au fost introduse şi SC D.M. SRL Bucureşti, care a dobândit suprafaţa de teren respectivă, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 374 din 12 iunie 2000, încheiat cu SC E. SA Bucureşti şi SC F.H. SA Câmpina, judeţul Prahova, care, la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiaşi teren, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15 august 2000, cu SC D.M. SRL Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 178 din 17 iulie 2001, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, reţinând, în esenţă, următoarele:
- certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3631 din 5 septembrie 1997, a fost emis de fostul Minister al Industriei şi Resurselor, pentru SC E. SA Bucureşti, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităţilor economice de stat, ca regii autonome şi societăţi comerciale şi ale HG nr. 834/1991, privind stabilirea si evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat;
- recurentul-reclamant Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, a făcut dovada faptului că i s-a predat de către sucursala E.P.P.L. Ploieşti, construcţia atelier - şcoală, care a funcţionat în incinta intimatei-pârâte SC E. SA Bucureşti, dar nu a făcut dovada deţinerii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 500 mp aferentă atelierului - şcoală. Astfel, recurentul-reclamantul nu era îndreptăţit să solicite anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru SC E. SA Bucureşti. Totodată, instanţa de fond a reţinut că Primăria municipiului Câmpina a emis autorizaţia nr. 3 din 14 martie 2001, pentru desfiinţarea construcţiei atelier - şcoală, căreia îi era aferent terenul în suprafaţă de 500 mp, care face obiectul litigiului.
Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 178 din 17 iulie 2001, a Curţii de Apel Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a afirmat că instanţa de fond nu a apreciat corect raporturile juridice deduse judecăţii şi a făcut o interpretare greşită a probatoriilor administrate. Totodată, recurentul-reclamant a reiterat argumentele invocate în faţa instanţei de fond.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din documentele depuse la dosarul cauzei de către recurentul-reclamant Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, nu rezultă că acesta ar fi deţinut un drept de proprietate sau de administrare asupra suprafeţei de teren de 500 mp, aferentă construcţiei atelier-şcoală.
Este adevărat că prin protocolul de predare-primire încheiat la data de 30 martie 1993 a fost transmisă recurentului-reclamant, construcţia atelier - şcoală. Însă, la art. 3 din protocol se prevede că trec în administrarea Grupului Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, „activul şi pasivul existent la bilanţul contabil încheiat la data de 30 martie 1993 (respectiv mijloace fixe, obiecte de inventar, materii prime şi materiale şi alte valori)". Ori, aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor pct. 52 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin HG nr. 704/1993, terenurile nu fac parte din categoria mijloacelor fixe. Pe cale de consecinţă, protocolul la care face referire recurentul-reclamant, nu putea avea ca efect transferul dreptului de proprietate sau de administrare asupra suprafeţei de teren aferentă construcţiei atelier-şcoală.
În ceea ce priveşte HG nr. 705/1990, la care face referire recurentul-reclamant, aceasta este un act normativ cu caracter militar care, în baza dispoziţiilor art. 107 alin. (4) teza a III-a din Constituţia României (M. Of. nr. 233/21.11.1991), nu a fost publicată. De altfel, recurentul-reclamant a depus la dosarul de recurs, o copie a HG nr. 705/1991, privind organizarea, finanţarea şi coordonarea învăţământului preuniversitar din ramurile exploatării şi prelucrării lemnului, celulozei şi hârtiei, sticlei şi ceramicii fine (M. Of. nr. 224/6.11.1991). Prevederile art. 3 din HG nr. 705/1991, la care a înţeles să facă referire recurentul-reclamant, nu au efect constitutiv sau declarativ în privinţa dreptului de proprietate sau de administrare asupra terenului aferent construcţiei atelier-şcoală, ci instituie o interdicţie cu privire la schimbarea destinaţiei spaţiilor de învăţământ existente în reţeaua fostului Departament al industriei lemnului din Ministerul Industriei. Ori, este evident faptul că destinaţia pe care un spaţiu o are la un anumit moment, nu reprezintă dovada faptului că dreptul de proprietate sau de administrare asupra acelui spaţiu aparţine structurii care desfăşoară activitatea specifică destinaţiei stabilite.
Privind al treilea document invocat de recurentul-reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de teren în litigiu - adresa comună a fostului Minister al Finanţelor nr. 2606/1990 şi a fostului Minister al Învăţământului şi Ştiinţei nr. 150.048 din 5 octombrie 1990 - la acesta se face referire în preambulul protocolului de predare-primire încheiat la data de 30 martie 1993, între recurentul-reclamant Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova şi sucursala de E.P.P.L. Ploieşti. Este, însă, de necontestat faptul că dreptul de proprietate sau de administrare nu poate lua naştere şi nu poate fi transmis pe baza unei corespondenţe administrative.
În concluzie, în condiţiile în care nici unul dintre actele invocate de recurentul-reclamant nu fac dovada dreptului său de proprietate sau de administrare pentru suprafaţa de teren de 500 mp aferentă construcţiei atelier - şcoală, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, nu este îndreptăţit să solicite anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3631 din 5 septembrie 1997, emis de fostul Minister al Industriei şi Resurselor, pentru SC E. SA Bucureşti.
Referitor la cererile recurentului-reclamant cu privire la acordarea de despăgubiri în sumă de 2 miliarde lei şi retrocedarea maşinilor-unelte care au aparţinut şcolii, acestea sunt inadmisibile, potrivit dispoziţiilor art. 316, coroborate cu dispoziţiile art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Grupul Şcolar Forestier Câmpina, judeţul Prahova, împotriva sentinţei civile nr. 178 din 17 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3657/2005. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
