ICCJ. Decizia nr. 377/2005. Contencios. Refuz autorizare ca inspector de santier în lucrari de constructii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 377/2005
Dosar nr. 8237/2004
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 martie 2004, reclamantul H.D. a chemat în judecată Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru refuzul nejustificat al pârâtului de a-l reautoriza ca inspector de şantier.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deţine certificatul de autorizare, ca diriginte de şantier nr. 100.11.840 din 15 decembrie 1997, a cărui valabilitate a expirat şi că are dreptul de a fi reautorizat, ca inspector de şantier, conform procedurii aprobate prin Ordinul nr. 488/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 1724 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că refuzul pârâtului de a-l reautoriza pe reclamant, ca inspector de şantier, este justificat în raport cu prevederile Ordinului nr. 488/2002. Astfel, conform procedurii reglementate prin acest ordin, întrucât reclamantul a fost autorizat ca diriginte de şantier, conform normelor în materie în vigoare în 1997, este obligatorie susţinerea unui examen de autorizare, pentru activitatea de inspector de şantier.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul H.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a ignorat faptul că atribuţiile şi responsabilităţile diriginţilor de şantier sunt identice celor ale inspectorilor de şantier şi că prevederile art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 488/2002, se referă la procedura aplicabilă tuturor specialiştilor însărcinaţi cu verificarea calităţii construcţiilor.
Astfel, în cazul său devin aplicabile prevederile su-menţionate care stipulează că „reautorizarea specialiştilor, care efectuează o activitate de dirigenţie, se acordă în momentul expirării perioadei pentru care a fost acordată autorizaţia".
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a aplicat în mod corect prevederile Ordinului nr. 488/2002, reţinând că în raport cu împrejurarea că la data adoptării noii proceduri de autorizare, autorizaţia de diriginte de şantier emisă în 1997, era expirată, reclamantul trebuie să susţină un examen de autorizare ca inspector de şantier.
Prin ordinul sus-menţionat, publicat la 19 aprilie 2002, s-a adoptat o nouă procedură pentru autorizarea şi reautorizarea persoanelor care solicită calitatea de inspector de şantier.
Ordinul nr. 488/2002 desfiinţează sintagma „diriginte de şantier", înlocuind-o, potrivit art. 5, cu „inspector de şantier" şi prevede faptul că în situaţia în care, la data adoptării noii proceduri, autorizaţia de diriginte de şantier este în vigoare, acel specialist în construcţii va fi considerat inspector de şantier.
Nu este, însă, cazul reclamantului, a cărui autorizaţie era expirată şi care trebuie să parcurgă noua procedură de autorizare ca inspector de şantier, prin susţinerea examenului prevăzut de Ordinul nr. 488/2002.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.D., împotriva sentinţei civile nr. 1724 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 376/2005. Contencios. Contestatie la masura... | ICCJ. Decizia nr. 381/2005. Contencios.. Recurs în anulare → |
|---|
