ICCJ. Decizia nr. 382/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 382/2005
Dosar nr. 5570/2003
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 iunie 2001, reclamanţii B.I., B.M., B.I.T. şi D.F. au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 0965/1994, emis de Ministerul Economiei şi Comerţului (fostul Minister al Industriilor), în favoarea SC H. SA Bucureşti.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în terenul atribuit pârâtei s-a inclus şi suprafaţa de 1,5315 ha teren, proprietatea autorului reclamanţilor, B.I., din municipiul Târgu Jiu, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 1353669/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 759/2003, a Curţii de Apel Craiova, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că terenul a fost preluat de pârâtă, de la autorul reclamanţilor, care a fost despăgubit, prin construirea unei case şi anexe gospodăreşti, cu împrejmuirile aferente, astfel încât reclamanţii aveau la îndemână prevederile Legii nr. 10/2001, pentru recuperarea contravalorii terenului. S-a mai reţinut că pârâta a devenit proprietară, în baza Legii nr. 15/1990 şi a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, perfectate cu F.P.S. (nr. 266/1995 şi nr. 227/1995).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că în mod greşit instanţa a reţinut că B.I. a cedat proprietatea sa, pârâtei; că despăgubirea dată de fostul A.C.H. Cerna, se referea la dezafectarea anexelor gospodăreşti; că instanţa nu a analizat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză; că prin contractele încheiate cu F.P.S., pârâta a cumpărat acţiuni şi nu a dobândit terenul în discuţie.
Prin întâmpinarea depusă de intimata pârâtă SC H. SA Bucureşti s-a arătat că nu a fost respectată procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, excepţie respinsă prin sentinţă; că B.I. a cedat suprafaţa de teren în litigiu, astfel cum rezultă din nota din 23 octombrie 1985 şi din procesul-verbal din 10 mai 1989, terenul fiind folosit pentru lucrări de organizare de şantier pentru amenajarea râului Jiu; că pe teren există baracamente pentru cazarea personalului de pe şantier, construite în soluţie definitivă.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că B.I., autorul reclamanţilor, deţinea în proprietate, suprafaţa de 1,5315 ha teren, în anul 1985, fiind proprietar al zonei „T.C." A.C.H. Târgu Jiu. Din cuprinsul notei din 23 octombrie 1985, încheiată de reprezentantul A.C.H. Cerna, reprezentantul T.A.G.C.A. Bucureşti şi B.I., rezultă că A.C.H. Cerna a efectuat o construcţie simplă, autorului reclamanţilor, ca urmare a dezafectării şi demolării gospodăriei anexe (cuptor pâine, grajduri, coteţ porci, gard împrejmuitor, bazin apă, roţi pentru scoaterea apei pentru irigat) şi a dezafectării produselor agricole plantate pe acest teren. Totodată, s-a acordat lui B.I., o despăgubire în bani, de către fostul A.C.H. Cerna, pentru dezafectarea anexelor gospodăreşti.
Din conţinutul notei din 23 octombrie 1985 şi din cel al procesului-verbal din 10 mai 1989, se reţine că a existat o desocotire pentru dezafectarea anexelor gospodăreşti ale lui B.I., acesta necedând niciodată pârâtei, proprietatea terenului în discuţie.
Raportul de expertiză efectuat a reţinut, în concordanţă cu actele depuse la dosar, că terenul care face obiectul titlului de proprietate nr. 1353669/1999, emis pe numele autorului reclamanţilor, B.I., a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0965/1994; că pe acest teren se află amplasate barăci executate din plăci de pal şi din scândură, aşezate pe plăci de beton turnate la sol.
Se constată că suprafaţa de teren de 1,5315 ha face parte din suprafaţa de 5 ha 1249 mp, proprietatea lui B.I., suprafaţa totală a terenului rezultând şi din actul de proprietate din anul 1935, încheiat de B.I., teren care face obiectul titlului de proprietate emis pe numele B.I., de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca urmare a cererii formulate de B.I. - nr. 6458 din 20 martie 1991. Prin procesul-verbal din data de 14 decembrie 1998, reclamanţii au fost puşi în posesie de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, act din care se reţine că autorul reclamanţilor deţinea proprietatea întregului teren, iar vecinătăţile cuprindeau o latură comună cu pârâta.
Nu se poate reţine că prin contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 266/1995 şi nr. 227/1995, încheiate de pârâtă, cu F.P.S., pârâta a dobândit proprietatea asupra terenului în litigiu, deoarece aceste contracte se referă la vânzarea-cumpărarea de acţiuni.
Se apreciază ca nefondată, susţinerea pârâtei privind aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, deoarece art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevede că aceasta nu se aplică terenurilor al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 169/1997.
Cum reclamanţii deţin titlul de proprietate asupra terenului în litigiu, emis în baza Legii nr. 18/1991, normele din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile.
Excepţia invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, privind neîndeplinirea procedurii prealabile, nu poate fi analizată, întrucât pârâta nu a formulat recurs.
În concluzie, Curtea constată că B.I. nu a cedat pârâtei-intimate, proprietatea terenului de 1,5315 ha, din cuprinsul actelor încheiate de acesta, cu reprezentanţii pârâtei, în anii 1985 şi 1989, rezultând că a permis pârâtei, doar să folosească terenul şi pentru distrugerile care au fost aduse gospodăriei sale, a fost despăgubit, prin construirea unei construcţii simple şi în bani.
Având în vedere că dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren în litigiu nu a fost niciodată cedat pârâtei, că reclamanţii au titlu de proprietate asupra acestui teren, în conformitate cu Legea nr. 18/1991, actul administrativ atacat se impune a fi anulat.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va casa, acţiunea va fi admisă şi se va anula certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0965/1994, pentru suprafaţa de 1,5315 ha teren, care face parte din suprafaţa de teren totală de 5,1249 ha, proprietatea lui B.I., conform titlului de proprietate nr. 1353669 din 27 ianuarie 1999, emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.I.T., B.I., B.M. şi D.F. împotriva sentinţei civile nr. 759 din 23 septembrie 2003, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamanţii B.I., D.F., B.M. şi B.I.T.
Anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 0965/1994, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC H. SA Bucureşti, pentru suprafaţa de teren de 1,5315 ha din municipiul Târgu Jiu.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2005. Contencios.. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 383/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
