ICCJ. Decizia nr. 3733/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 18 august 2004, reclamanta L.A.D.O. a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora să-i elibereze sumele prevăzute de Legea nr. 507/2003, legea bugetului de stat pe 2004, cap. 5001 art. 40 alin. (4), privind asociațiile și fundațiile și art. 41 O.G. nr. 26/2000, sume care potrivit proiectului de buget al L.A.D.O./2004 se ridică la 2.500.000.000 lei, reprezentând cca 4% din totalul de 62.350.000.000 lei.
în motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că pentru anul 2004 nu mai dispune de resurse financiare pentru a activa sau pentru a realiza cel mai important program "veniți la vot". în atare situație, fiind recunoscută ca o ligă de utilitate publică, consideră că i se cuvin parte din drepturile stabilite prin O.G. nr. 26/2000.
Prin sentința civilă nr. 3462 din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâți, iar pe fond, a respins acțiunea reclamantei L.A.D.O.
Instanța a reținut că pentru a putea beneficia de sumele necesare desfășurării programului "veniți la vot", reclamanta avea obligația să urmeze procedura impusă de lege în sensul includerii acestora în proiectul de buget/2004 și numai în cazul în care aceste sume ar fi fost aprobate, puteau fi angajate și cheltuite.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, L.A.D.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că, deși i-a fost recunoscut dreptul de a primi fonduri din Bugetul de Stat, fiind o ligă recunoscută de utilitate publică, nu a beneficiat de nici o sumă cu această destinație.
Mai mult, i-a fost impusă subordonarea față de Ministerul Justiției, definit coordonator principal de credite, în a cărui sferă de activitate își desfășoară activitatea.
în opinia recurentei, o astfel de subordonare îi afectează independența și neutralitatea.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține ca acestea nu se justifică.
în conformitate cu dispozițiile art. 41 O.G. nr. 26/2000, cu privire la asociații și fundații, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 37/2003, accesul asociațiilor și fundațiilor, recunoscute ca fiind de utilitate publică, la resursele provenite de la bugetul de stat și din bugetele locale, se realizează prin bugetele ministerelor sau ale altor organe ale administrației publice centrale, respectiv consiliile locale, după cum asociațiile sau fundațiile respective își desfășoară activitatea în interes general sau al colectivităților locale.
Potrivit aceleași dispoziții, sumele prevăzute cu această destinație vor fi incluse în bugetele anuale ale ministerelor, ale celorlalte organe ale administrației publice centrale sau ale consiliilor locale, după caz, în a căror sferă de competență își desfășoară activitatea, asociațiile sau fundațiile în cauză.
în sensul dispozițiilor menționate și cum reclamanta a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică, la propunerea Ministerului Justiției, propunere confirmată de H.G. nr. 971/2000, acest minister este ordonatorul principal de credite, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002, în bugetul acestuia fiind prevăzute în acest sens la titlul "Transferat", alineatul "Asociații și Fundații", sume pentru derularea unor programe și activități.
în conformitate cu dispozițiile art. 28 lit. e) Legea nr. 500/2002, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, a urmat procedura prevăzută pentru elaborarea bugetului, și pentru anul 2004, a obținut o sumă de 350.000.000 lei, fonduri pentru derularea unor programe și activități comune cu asociațiile și fundațiile din sfera sa de activitate, sumă majorată cu încă 400.000.000 lei prin O.G. nr. 48/2004.
împrejurarea că reclamanta, trebuia să solicite sumele încasate desfășurării activității sale de la acest ordonator principal de credite, nu constituie o subordonare, este pur și simplu procedura legală pentru obținerea unor venituri de la bugetul de stat, prin intermediul acestui ordonator de credite și care nu are nimic de a face cu independența și neutralitatea reclamantei.
în raport cu aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3799/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3653/2005. Contencios → |
|---|
