ICCJ. Decizia nr. 3781/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 octombrie 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta C.F. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, contestând hotărârea nr. 13508/259 din 7 septembrie 2004, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calității de beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 1 decembrie 1942, în perioada strămutării din motive etnice, a părinților săi, din Bulgaria, în România, efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa.
Prin sentința civilă nr. 161 din 26 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 13508/259 din 7 septembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,art. 1 lit. c), pentru perioada 1 decembrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că s-a născut, în timpul refugiului părinților săi, în comuna Sarighiol de Deal, raion Istria din Bulgaria și că este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând dispozițiile art. 3041_i ale art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în motivare, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond i-a acordat calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, anulând hotărârea nr. 13508/258 din 7 septembrie 2004, întrucât intimata s-a născut la mai mult de 300 de zile de la evacuarea părinților săi și că nu poate avea calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, ca persoană născută în refugiu.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3519/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3785/2005. Contencios → |
|---|
