ICCJ. Decizia nr. 3922/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2004, reclamantul P.P. a contestat hotărârea nr. 10522 din 4 noiembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 1942 - 1945 a fost deportat în Siberia și că a anexat la cererea de acordare a drepturilor legale, declarațiile a doi martori și acte care atestă cele susținute.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 12 din 25 ianuarie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, constatând că reclamantul îndeplinește calitatea de persoană persecutată și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul, cetățean român, s-a născut în anul 1926, în ținutul Herța, care făcea parte din teritoriul României.
în septembrie 1940, ținutul Herța a intrat în componența statului sovietic, iar etnicii români au fost strămutați în Siberia.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, susținând, în esență, că instanța a interpretat eronat dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este întemeiat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
în speță, reclamantul, născut în ținutul Herța, în anul 1926, a părăsit localitatea natală, la data de 13 iunie 1941, după ocuparea acestui teritoriu, de statul sovietic, fiind strămutat în Siberia, care era tot teritoriu sovietic.
Or, dispozițiile legale menționate se aplică persoanelor, cetățeni români, care au fost obligați să părăsească localitatea natală, refugiindu-se pe teritoriul liber al României, întrucât au avut de suferit persecuții din motive etnice.
Față de cele ce preced, recursul este întemeiat și a fost admis, a fost casată sentința atacată și în fond, a fost respinsă acțiunea reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3930/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3931/2005. Contencios → |
|---|
