ICCJ. Decizia nr. 3917/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 23 decembrie 2003, B.D. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei Neamț, solicitând micșorarea duratei de 4 ani pentru care i-a fost suspendat dreptul de liberă circulație.
în motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că a plecat în Italia cu o viză legală pentru 3 luni și întrucât demersurile pentru găsirea unui loc de muncă au durat, a depășit termenul legal de ședere.
Prin sentința civilă nr. 142 din 23 martie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea și a dispus reducerea duratei de aplicare a măsurii de suspendare a pașaportului de la 4 ani, la 1 an (16 mai 2003 - 16 mai 2004).
S-a reținut că, deși sancțiunea s-a aplicat corect, în concordanță cu dispozițiile O.G. nr. 65/1997, față de faptul că reclamantul se află la prima abatere de acest fel, se impune reducerea ei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei care a susținut, în esență, că depășirea cu o singură zi a perioadei menționate, reprezintă ședere ilegală, indiferent de motivele care au determinat-o.
La 21 iunie 2005, cu adresa nr. 211/1203847 din 2 noiembrie 2004, recurenta a făcut cunoscut o hotărâre a Direcției Generale de Pașapoarte, în sensul reducerii măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, până la 16 mai 2005.
Astfel fiind, a fost respins recursul declarat de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, constatând că termenul pentru care s-a dispus măsura contestată, a expirat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3948/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3919/2005. contencios → |
|---|
