ICCJ. Decizia nr. 3961/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3961/2005
Dosar nr. 1203/2005
Şedinţa publică din 22 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2004, reclamanţii C.G., L.R., B.A., R.C., G.G., S.B., S.O., S.M., E.B., I.G., R.G., F.V., A.B. şi T.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, U.M.F. Gr. T. Popa Iaşi şi U.E. Bucureşti, în principal, anularea deciziei nr. 8836 din 3 octombrie 2000 a Senatului U.M.F. Gr. T. Popa, Iaşi prin care s-a dispus anularea diplomelor de licenţă şi anularea actului de control al Comisiei de Control nominalizată prin Ordinul nr. 4707 din 28 septembrie 2000, iar în subsidiar, obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale şi morale în sumă de 700.000 Euro.
În cauză, la 13 ianuarie 2005, au formulat cererea de intervenţie în interes propriu, intervenienţii T.C., M.S., A.B., F.V., A.G. şi T.E., întemeiată pe aceleaşi motive de fapt şi de drept.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 237 din 10 februarie 2005, a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a cererii de intervenţie în interes propriu, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, respingându-le, ca tardiv formulate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că acţiunea reclamanţilor, înregistrată la 2 septembrie 2004 şi cererea de intervenţie în interes propriu din 13 ianuarie 2005, au fost tardiv formulate, depăşindu-se termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe au declarat recurs, reclamanţii şi intervenienţii, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit s-au respins, ca tardiv formulate, acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu, deşi nu s-a făcut dovada comunicării de către pârâte, a actelor administrative a căror anulare este solicitată.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, termenul de decădere de un an curge de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
În speţă, instanţa de fond a reţinut tardivitatea acţiunii reclamanţilor, precum şi a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţi, deşi pârâtele nu au făcut dovada comunicării actelor administrative a căror anulare este solicitată.
Hotărârile judecătoreşti pe care instanţa de fond îşi întemeiază soluţia, nu se referă la nici unul dintre reclamanţii sau intervenienţii din dosar, ci la alte persoane care nu sunt părţi în această cauză.
Capătul de cerere referitor la plata daunelor materiale şi morale nu a fost examinat şi soluţionat de instanţă care a omis să se pronunţe, deşi a fost învestită prin acţiune, şi cu privire la plata daunelor potrivit art. 12 din Legea nr. 29/1990.
Aşa fiind, prin admiterea recursului declarat de reclamanţi şi intervenienţi, se va casa sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a se face dovada comunicării de către pârâte, a actelor administrative a căror anulare se solicită, către recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G., L.R., B.A., R.C., G.G., S.B., S.O., S.M., E.B., I.G., R.G., F.V., T.C., A.B., A.G. şi T.E. împotriva sentinţei civile nr. 237 din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3947/2005. Contencios. Refuz restituire sumă.... | ICCJ. Decizia nr. 447/2005. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
