ICCJ. Decizia nr. 386/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 386/2005
Dosar nr. 898/1998
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 1997, sub nr. 1351, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC S.O. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu Ministerul de Finanţe - Direcţia de Soluţionare a Plângerilor şi D.G.F.P.C.F.S., anularea procesului-verbal nr. 97170 din 4 decembrie 1996, menţinut prin Decizia nr. 97849/1997, precum şi Decizia nr. 868 din 9 septembrie 1997, ca nelegale.
În motivarea acţiunii s-a precizat că prin procesul-verbal încheiat de organele de control, s-a stabilit că datorează suma de 440.014.545 lei, diferenţă de impozit, pe perioada 1 martie 1994 - 31 octombrie 1996.
În legătură cu această constatare, menţinută atât de Direcţia Generală a Finanţelor Publice, cât şi de Ministerul de Finanţe, prin deciziile enunţate, reclamanta a precizat că raţionamentul organului de control, că societatea, întrucât nu şi-a majorat capitalul până la 31 decembrie 1994, conform art. 31 din OG nr. 70/1994, nu mai beneficiază de o altă perioadă de scutire de impozit în afara celei de 6 luni, considerată de la 8 septembrie 1993, la 1 martie 1994, a fost greşit.
În concret, s-a arătat că la 30 iunie 1994 s-au efectuat vărsăminte în valută liber convertibilă în sensul dispoziţiilor art. 14 ale Legii nr. 35/1991, modificată prin art. 31 din OG nr. 70/1994 şi că s-a depăşit cu mult minimul legal de 10.000 dolari SUA, astfel că beneficiază de facilitatea scutirii de impozit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 73, pronunţată la 21 ianuarie 1998, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a înfiinţat în baza Legii nr. 31/1990 şi a Legii nr. 35/1991, modificată la 8 septembrie 1993, fiind înmatriculată la Registrul Comerţului, capitalul subscris şi vărsat la constituire fiind de 5 milioane lei şi 4.457,16 dolari SUA. În perioada 3 iunie - 30 iunie 1994, investitorul străin a majorat aportul la capitalul social, cu suma de 47388, 44 dolari SUA, aceasta fiind înscrisă în Registrul Comerţului, la 21 ianuarie 1995.
Întrucât art. 31 din OG nr. 70/1994, privind impozitul pe profit prevăzut de art. 14 din Legea nr. 35/1991, modificată, a vizat numai persoanele juridice care s-au înregistrat la Registrul Comerţului, înainte de ianuarie 1995, instanţa a constatat că reclamanta şi-a majorat capitalul social prin aportul în valută a unuia din asociaţii străini, la 21 ianuarie 1995, deci ulterior datei de 1 ianuarie 1995, astfel că în mod corect s-a stabilit că a beneficiat de scutire de impozit pe profit numai 6 luni, ca urmare a desfăşurării activităţii de comerţ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea. În motivarea acesteia, recurenta a reiterat, ca şi critici, aceleaşi apărări, susţinând că nu au fost avute în vedere de către instanţa de fond.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Rezultă că recurenta s-a înfiinţat la data de 8 septembrie 1993, în baza Legii nr. 31/1990 şi Legii nr. 35/1991, modificate, şi că nu îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 35/1991, modificată, capitalul social subscris şi vărsat fiind de 5 milioane lei şi 4.457,16 dolari SUA, şi nu de cel puţin 10.000 dolari SUA, aceasta intrând, astfel, sub incidenţa Legii nr. 12/1991, în sensul că a fost scutită de plata impozitului pe profit, doar pe o perioadă de 6 luni [art. 5 lit. d)].
A rezultat că perioada de scutire prevăzută de Legea nr. 12/1991 a expirat, având în vedere că la data constituirii, aceasta nu beneficia de facilităţile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 35/1991, cu modificările ulterioare, întrucât capitalul social vărsat a fost sub minimul prevăzut de lege.
Cât priveşte majorarea capitalului social din perioada 3 iunie - 30 iunie 1994 şi care a produs efecte din momentul înregistrării la registrul comerţului (21 ianuarie 1995), aceasta nu poate fi luată în considerare, ea neavând nici o relevanţă faţă de condiţia cerută la data constituirii societăţii - 8 septembrie 1993, când trebuia respectat nivelul de 10.000 dolari SUA.
Rezultă, aşadar, că recurenta nu a întrunit condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 35/1991, modificată, pentru a beneficia de scutire de impozit, context în care actele de control întrunesc condiţiile de legalitate.
Cum instanţa de fond a reţinut aceste aspecte, recursul urmează să fie respins în conformitate cu art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.O. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 73 din 22 ianuarie 1998, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3829/2005. Contencios. Anulare măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3947/2005. Contencios. Refuz restituire sumă.... → |
|---|
