ICCJ. Decizia nr. 3987/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 29 decembrie 2004, reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 15024 din 23 noiembrie 2004, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 50 din 3 februarie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de C.M. A dispus anularea hotărârii nr. 15024 din 23 noiembrie 2004, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 15 iunie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
A obligat pârâta, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3 milioane lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, născut la data de 14 iunie 1928, în comuna Beliș, județul Cluj, a fost nevoit să se refugieze în luna septembrie 1940, din municipiul Cluj Napoca, în localitatea Beiuș, iar în luna iunie 1944 s-a întors la domiciliul său.
Iar această împrejurare rezultă, atât din declarațiile martorilor, din Extrasul nr. C 1867 din 29 septembrie 2004, cât și din certificatul nr. C/3488/2004, emis de Direcția Arhivelor Naționale Bihor.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 189/2000 acordă drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliul. Or, reclamantul, în septembrie 1940, avea domiciliul în Beiuș, iar din certificatul nr. C/7986 din 2004, eliberat de Arhivele Naționale, rezultă că intimatul-reclamant a absolvit clasele I - IV, în perioada 1940 - 1941, 1943 - 1944. în localitatea Beiuș. Prin urmare, nu se poate pune problema schimbului de domiciliu.
Recursul este fondat.
Scopul urmărit de legiuitor, prin acordarea drepturilor prin Legea nr. 189/2000, este repararea pe cale patrimonială, a suferințelor pricinuite persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat, pe teritoriul României.
în cauză, reclamantul nu face dovada refugiului său, din motive etnice, din localitatea Cluj, în localitatea Beiuș, județul Bihor, întrucât din actele dosarului nu rezultă că în perioada respectivă a avut domiciliul în localitatea Cluj.
Se constată, așadar, că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care a fost admis recursul, cu consecința casării hotărârii atacate și respingerii acțiunii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3989/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3986/2005. Contencios → |
|---|
