ICCJ. Decizia nr. 3992/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 23 iunie 2003, reclamantul F.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii emisă de această autoritate, cu nr. 7249 din 23 mai 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 307 din 23 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea menționată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, care a susținut că reclamantul s-a născut ulterior perioadei de refugiu a părinților săi, situație în care greșit i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Mai mult, în opinia recurentei, drepturile acordate de acest act normativ, au în vedere categorii de persoane expres enunțate și printre care nu se regăsesc copiii născuți în timpul refugiului.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 7157 din 24 septembrie 2004, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, motivat de contradicțiile dintre declarațiile martorilor și susținerile reclamantului, cu privire la perioada în care părinții s-au aflat în refugiu.
în fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 31/PI din 27 ianuarie 2005, a admis acțiunea formulată de F.V. A anulat hotărârea nr. 7249 din 23 mai 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 31 august 1944 - 6 martie 1945, cu începere din data de 1 iunie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada că mama sa împreună cu sora au fost strămutate în perioada 8 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 (mama) și 1 iulie 1942 - 6 martie 1945 (sora), acestora recunoscându-li-se drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000.
Așa fiind, s-a apreciat cert că la data nașterii reclamantului, 31 august 1944, mama sa era în refugiu care, doar pentru momentul nașterii s-a aflat temporar în localitatea Bratca.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a făcut o interpretare eronată, atât a probatoriului cauzei, cât și a legislației privitoare la acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate din motive etnice, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
A precizat că reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate, întrucât s-a născut în localitatea Bratca, județul Bihor, la data de 31 august 1944, iar părinții petentului au fost strămutați din localitatea Bratca, în localitatea Beiuș, județul Bihor, doar în perioada 17 mai 1942 - 1 iulie 1944, așa cum rezultă din Extrasul nr. C/1051 din 6 martie 2003, emis de Direcția județului Bihor a Arhivelor Naționale.
Pe de altă parte, nașterea reclamantului a intervenit la mai mult de 27 luni ulterioare strămutării, ori conform Codului familiei, perioada concepției este cuprinsă între a 180 zi și a 300 zi dinaintea nașterii.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
în cauză, prin hotărâre judecătorească s-a stabilit calitatea de persoană strămutată a mamei reclamantului, în perioada 8 noiembrie 1940 - 6 martie 1945.
Așa fiind, este cert că la data nașterii reclamantului, 31 august 1944, mama sa era în refugiu, până la 6 martie 1945, aceeași soartă fiind împărtășită și de fiul său, reclamantul și care, doar pentru momentul nașterii, s-a aflat temporar în localitatea Bratca.
Extrasul nr. C/1051 din 6 martie 2003, emis de Direcția județului Bihor a Arhivelor Naționale precizează pentru F.D., data începerii refugiului, data de 18 mai 1942, neexistând în cuprinsul acestuia, menționarea datei de 1 iulie 1944, ca dată a încetării refugiului.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs, potrivit căruia reclamantul s-a născut peste intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinților săi, întrucât din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite, tuturor persoanelor, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit persecuții în mod direct, nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4006/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3990/2005. Contencios → |
|---|
