ICCJ. Decizia nr. 3981/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC C.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligarea acestei autorități să-i răspundă la adresa înregistrată sub nr. 50555/2004.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta, în mod nejustificat nu i-a răspuns la adresa din 13 iulie 2004, în termenul legal, încălcându-i-se, astfel, un drept recunoscut de lege, prin emiterea cu întârziere a deciziei nr. 388 din 29 martie 2001.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 131 din 20 ianuarie 2005, a admis acțiunea reclamantei SC C.T. SRL.
A obligat pârâta să răspundă la cererea reclamantei, înregistrată sub nr. 50552 din 13 iulie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză, reclamanta a formulat o cerere înregistrată sub nr. 50552 din 13 iulie 2004, la autoritatea pârâtă, la care nu a primit nici un răspuns în termenul legal, fiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Recurenta a invocat excepția autorității lucrului judecat, având în vedere că reclamanta a formulat două cereri cu același conținut, adresate autorității pârâte, iar prin acțiunea formulată la data de 26 august 2004, prin care s-a solicitat instanței, să fie obligată Agenția Națională de Administrare Fiscală, să răspundă la cererea cu nr. 50552 din 13 iulie 2004, a fost soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 2300/2004, reținându-se că reclamantei i s-a răspuns la cererea formulată, dar că acest răspuns a fost considerat necorespunzător.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 26 august 2004, SC C.T. SRL a introdus la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, o cerere prin care a solicitat instanței, să oblige Agenția Națională de Administrare Fiscală, să răspundă unei adrese a reclamantei, înregistrate la această instituție, sub nr. 50552 din 13 iulie 2004.
Acțiunea formulată la data de 26 august 2004 a format obiectul dosarului nr. 3110/2004, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 2300 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei, reținând că acesteia i s-a răspuns la cererea sa, nr. 50552 din 13 iulie 2004, chiar dacă acest răspuns a fost apreciat necorespunzător.
La data de 28 decembrie 2004, aceiași reclamantă, SC C.T. SRL a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, care a făcut obiectul dosarului nr. 5507, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Prin noua cerere, reclamanta a solicitat ca Agenția Națională de Administrare Fiscală să fie obligată să răspundă cererii sale înregistrată sub nr. 50555 din 13 iulie 2004.
Cererea înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală, sub nr. 50552 din 13 iulie 2004 (care a format obiectul dosarului nr. 3110/2004, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ), are același conținut cu cererea înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală, sub nr. 50555 din 13 iulie 2004 (care a făcut obiectul dosarului nr. 5507/2004, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
întrucât asupra aceleiași cereri, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 2300 din 22 octombrie 2004, irevocabilă prin nerecurare, este evident că hotărârea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, nr. 2300/2004, a intrat în puterea lucrului judecat.
Nu s-ar putea susține că nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză, pentru a opera autoritatea lucrului judecat, întemeiată pe faptul că cele două cereri sunt adresate: una dintre ele, Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Președintele Agenției, iar cealaltă, unei direcții din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, întrucât cererile sunt adresate aceleiași instituții.
Prin urmare, se apreciază că este pe deplin întemeiată, excepția autorității de lucru judecat, invocată în temeiul art. 166 C. proc. civ., fiind admis recursul și casată sentința atacată, cu consecința respingerii acțiunii pentru acest motiv.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3977/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3965/2005. Contencios → |
|---|
