ICCJ. Decizia nr. 3988/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2004, reclamanta L.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 14078 din 27 septembrie 2004 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor prevăzute de această lege, întrucât a făcut dovada calității de refugiată, în sensul dispozițiilor legale sus-menționate.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 76 din 15 februarie 2005, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 14078 din 22 septembrie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, obligând pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 1 martie 1941 - 1 septembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1990, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a refugiat din Ardealul de Nord, satul Bedeciu, în Mărcești, județul Cluj, în perioada martie 1941 - septembrie 1944.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 189/2000 acordă drepturi, numai persoanelor persecutate etnic de regimurile instaurate în România, în perioada reglementată.
Or, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, întrucât schimbul de domiciliu a avut loc în luna martie 1940, înaintea semnării Dictatului de la Viena, dată la care nu erau instaurate regimurile în România.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
în cauză, din singurele probe administrate, respectiv declarațiile martorilor T.I. și S.I., rezultă că reclamanta s-a refugiat din satul Bedeciu, județul Cluj, în localitatea Mărcești, în luna martie 1940, dată la care nu erau instaurate regimurile de persecuție.
Astfel că în lipsa altor probe, nu se poate stabili cu certitudine refugiul din motive etnice al reclamantei, mai ales că din extrasul eliberat de Arhivele Statului - Direcția Județeană Cluj, nr. C7654 din 6 mai 2004, rezultă că T.I. și T.M. și I.T. nu figurează în documentele deținute de această instituție.
Așa fiind, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, recursul fiind admis, cu consecința respingerii acțiunii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3990/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3989/2005. Contencios → |
|---|
