ICCJ. Decizia nr. 4000/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta D.E. a formulat acțiune împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și a solicitat ca în contradictoriu cu aceasta autoritate, să se dispună anularea hotărârii nr. 5576 din 31 octombrie 2003, cu obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor legale pe care să i le acorde în conformitate cu prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că părinții săi și întreaga familie au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, comuna Ponoară și să se refugieze în localitatea Meziad - Vârfuri, de unde s-au reîntors la 18 decembrie 1944.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 50/CA/2004 - P.I. din 26 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5576 din 31 octombrie 2003 și a obligat pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și să îi acorde drepturile compensatorii corespunzătoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit acțiunea sa, în acest sens fiind declarațiile martorilor N.T. și L.A., astfel că este îndreptățită să primească drepturile acordate prin lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând nelegalitatea acesteia, în sensul că instanța nu a analizat probele cauzei, și a interpretat și aplicat greșit legea.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 7122 din 23 septembrie 2004, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor. A casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv actul eliberat de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, cu nr. C/1669 din 7 aprilie 2004, rezultă că tatăl reclamantei, B.P., nu figurează în evidențele privind persoanele refugiate în perioada 1040 - 1944.
Or, cum aceste documente au fost întocmite cu scopul identificării persoanelor care s-au refugiat, concluzia care se desprinde este că familia reclamantei nu a fost în refugiu.
Reclamanta D.E. a formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri.
în motivarea cererii sale, contestatoarea a insistat asupra probelor cu martori aflate la dosarul cauzei, care atestă calitatea de refugiat a tatălui său și implicit, a sa și a adus critici cu privire la judecarea pe fond a acțiunii sale.
Contestația în anulare formulată în cauză urmează a fi respinsă pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate la alin. (1) pct. 1 și 2, precum și la alin. (2) al aceluiași articol, respectiv, când procedura de chemare a pârâtei pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, și în condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Așadar, textele de lege prevăd expres și limitativ, situațiile în care se poate utiliza calea extraordinară de atac, de retractare a contestației în anulare.
Contestatoarea, prin cererea formulată, nu a invocat nici una din premisele exprimate mai sus, ci doar a adus critici privind judecata în fond a cererii sale.
Cum în cauză se constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3996/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4006/2005. Contencios → |
|---|
