ICCJ. Decizia nr. 4034/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 15 din 1 martie 2000, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a României a admis, în parte, actul de sesizare al Procurorului general financiar și în consecință, a dispus:
- obligarea, în solidar, a pârâților B.V., D.A. și P.C., la despăgubiri civile către unitatea prejudiciată SC R. SA București (fostă R.A. T.M.), în sumă de 5.107.074.360 lei, reprezentând diferență preț, precum și la dobânda aferentă;
- obligarea, în solidar, a acelorași pârâți, la plata sumei de 113.103.605 lei, parte din dobânda plătită la credit până la 9 februarie 1995, sumă la care se va calcula dobânda de 35%, de la data de 9 februarie 1995, până la achitarea integrală a pagubei;
- obligarea pârâților sus-menționați la plata sumelor de 23.209.524 lei, reprezentând refacerea documentației tehnice și 3.037.213.000 lei, reprezentând remedieri utilaje și la dobânda aferentă;
- respingerea actului de sesizare privind pe pârâții C.S., R.M., M.F., Ș.G. și O.C.;
- respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție a B.C.R. (pentru B.).
S-au menținut și extins măsurile asigurătorii aplicate asupra bunurilor și veniturilor pârâților, iar aceștia au fost obligați la câte 250.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
în perioada 20 iulie - 23 septembrie 1997, secția de control ulterior a Curții de Conturi a României a efectuat un control financiar privind situația, evoluția și modul de administrare a domeniului public și privat al statului și utilizarea fondurilor valutare la R.A. T.M. București.
Cu această ocazie, organele de control au constatat săvârșirea unor fapte ce au fost considerate ca producătoare de prejudiciu, după cum urmează:
La data de 23 octombrie 1991, R.A. T.M. București a încheiat, în calitate de cumpărător, contractul de vânzare comercială internațională nr. 25/SR/1991, cu firma S.I. Ltd., înregistrată la Dublin (Irlanda) și cu sediul în Israel, în calitate de cumpărător.
Obiectul contractului l-a constituit obligația vânzătorului să livreze și să realizeze punerea în funcțiune a unei fabrici pentru producerea de aparate de condiționat aer, cu mașinile, echipamentul, documentația constructivă și tehnologia necesară și să pregătească la Uzina Mecanică Vălenii de Munte, specialiști români pentru exploatarea acestei fabrici.
Prețul extern al contractului a fost stabilit la suma de 2.130.000 dolari SUA.
Potrivit cap. 1 art. 3 din contract, suma de 75.000 dolari SUA, reprezentând 5% din valoarea echipamentului, urma a fi plătită după testul de acceptare finală, dar nu mai târziu de 15 zile de la data punerii în funcțiune a echipamentului.
Contractarea liniei de fabricație a fost justificată de necesitatea acțiunii de conversie a producției speciale în producție economică și de asimilare a unor noi produse economice, cu posibilități de valorificare pe piața internă și externă, necesitatea și oportunitatea investiției fiind inițiativa exclusivă a conducerii R.A. T.M. București, fără a fi analizată în consiliul de administrație al regiei.
De asemenea, s-a avut în vedere și un studiu de fezabilitate întocmit de către Institutul de Proiectare și Dezvoltare Tehnologică Uzine, din cadrul R.A. T.M., avizat de comisia tehnico-economică a acesteia după încheierea contractului.
în ceea ce privește contactarea partenerului extern, organele de control au constatat că acesta nu s-a realizat pe bază de negociere, prin acțiunea conjugată a cererii și ofertei, ci numai în baza unei oferte, a firmei S.I. Ltd.
De asemenea, nu s-a supus exercitării controlului financiar preventiv, contractarea liniei de fabricație, aparate de condiționat aer, deși exista această obligație.
Urmare a acestor inadvertențe, controlul a reținut că s-a întocmit actul de vânzare comercială internațională, dezavantajos pentru partea română, nefiind prevăzute clauze precise și ferme cu privire la modul și metodologia de stabilire a calității și de efectuare a recepției bunurilor importate, precum și pentru garantarea bunei funcționări și atingerea parametrilor de producție. Termenele stabilite cu privire la punerea în funcțiune a fabricii și utilajelor (două luni de la primire), descărcarea echipamentului (10 zile de la sosirea navei în Portul Constanța), semnarea certificatului de acceptare a liniei de fabricație (15 zile de la punerea în funcțiune), nu au fost realiste, fiind nerealizabile în practică.
Prin contract, s-a prevăzut și importarea unor utilaje universale care se aflau deja în dotarea Uzinei Mecanice Vălenii de Munte.
Nu s-a prevăzut însă, partea care va suporta impozitele pe salariile acordate experților puși la dispoziție de vânzător, între România și Israel nefiind semnat un acord de evitare a dublei impuneri, fapt ce a atras suportarea de către cumpărător, a unor impozite de circa 54.000 dolari SUA.
De asemenea, s-a reținut că valoarea echipamentului și a documentației era superioară celor existente pe piața internațională pentru sisteme de această factură.
Pentru plata prețului de 2.130.000. dolari SUA, în anii 1992 și 1993 au fost efectuate de către U.M. Vălenii de Munte, cheltuieli totale de 1.500.000 dolari SUA, din care 290.000.000 lei a reprezentat un credit bancar contractat cu sucursala Prahova a B.R.D.; 60.000.000 lei, alocații bugetare; 15.829.300 lei, sume avansate de către R.A. T.M. din surse proprii, iar 27.118.000 lei, resurse proprii ale U.M. Vălenii de Munte.
în legătură cu efectuarea plăților în sumă de 1.500.000 lei dolari SUA, din verificarea documentelor, organele de control au constatat că la data de 19 martie 1992 s-a încheiat cu vânzătorul, un acord suplimentar semnat din partea cumpărătorului de către D.A., prin care s-au modificat condițiile de plată, stabilindu-se că plata sumei de 1.500.000 dolari SUA, urma să se facă în tranșe egale, de câte 750.000 dolari SUA, contra prezentării la bancă a unui număr de 8 documente.
în acest mod, s-a înlăturat condiția plății sumei de 75.000 dolari SUA (5% din valoarea mărfii), după testul de acceptare finală.
Cu adresa nr. 1.1.657 din 27 mai 1992, întocmită de Serviciul import-export marketing, semnată de directorul general al R.A. T.M., B.V. și transmisă prin fax la B.R.C.E. - Direcția Decontări I, s-a comunicat acordul cumpărătorului, cu plata fără rezerve a documentelor în forma prezentată, consecința fiind că, după emiterea scrisorii, B.R.C.E. a transferat în contul firmei vânzătoare (deschis la Banca S.G.), suma de 1.500.000 dolari SUA, la data de 1 iunie 1992 și la data de 30 iunie 1992.
Cu privire la aceste operațiuni, organele de control au reținut că ele s-au făcut fără exercitarea controlului financiar preventiv.
De asemenea, prin acreditivul deschis la B.R.C.E. nu s-au preluat condițiile de plată prevăzute în contract, întrucât acestea nu erau cuprinse în actul adițional nr. 2 din 19 martie 1992.
Consecința modificării condițiilor de plată a fost faptul că s-au plătit vânzătorului, echipamente livrate ce erau uzate fizic și moral sau inutilizabile, documentația tehnologică de fabricație, deși nelivrată, a fost plătită, fapt ce a generat cheltuieli suplimentare în sumă de 23.209.500 lei, pentru refacerea acestei documentații.
De asemenea, s-au efectuat cheltuieli suplimentare pentru reparații înlocuit și vopsit la echipamentele și componentele livrate de vânzător, în condițiile în care acesta, încasându-și banii, nu a efectuat aceste operațiuni.
în vederea recepționării echipamentului know-how, directorul general al U.M. Vălenii de Munte a emis decizia nr. 86 din 4 iunie 1992, prin care se prevedea efectuarea recepției cantitative, urmate de încheierea unui protocol de recepție cantitativă, în acest mod nerealizându-se recepția calitativă a mărfii livrate.
Deși nu s-au recepționat faptic, echipamentul și documentația know-how livrate de firma vânzătoare, la data de 11 iunie 1992, s-a semnat la București un protocol pentru recepția cantitativă, iar directorul U.M. Vălenii de Munte, P.C., a semnat și "Packing List" (lista coletajului), prin care recunoaște primirea tuturor utilajelor, conform contractului, așa cum au fost introduse în containere pentru transport.
La data de 5 august 1992, o comisie din cadrul U.M. Vălenii de Munte, deși a efectuat recepția utilajelor, a întocmit două procese-verbale de recepție (nr. 6118 și nr. 6119), în care se concluziona efectuarea recepției conform protocolului încheiat la data de 11 iunie 1992.
Nerespectarea prevederilor privitoare la recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor a produs consecințe, prin aceea că s-au considerat ca recepționate utilaje ce nu erau necesare, uzate fizic și moral ori documentație tehnologică și a unor utilaje neprimite în realitate.
Cu ocazia verificărilor efectuate la U.M. Vălenii de Munte, unde s-a montat fabrica, organele de control au constatat că echipamentele, structurile și accesoriile livrate de vânzător au fost la mâna a doua (second hand), având o vechime între 12 - 51 ani și prezentând o uzură între 20 - 100%, iar documentația constructivă a fost livrată incompletă și cu mari întârzieri, în condițiile în care cumpărătorul a plătit-o integral și la termen, iar documentația tehnologică achitată integral în avans, nu a fost livrată.
S-a mai constatat că nerespectarea de către vânzător a condițiilor contractuale de ambalare, a condus la deteriorarea în timpul transportului, a radiatoarelor și carcaselor metalice, generând cheltuieli suplimentare, cheltuieli generate și de faptul că părțile de echipament lipsă și componentele defecte nu au fost livrate, respectiv înlocuite.
în urma verificării modului de derulare și realizare a contractului, organele de control ale Curții de Conturi au considerat că acesta a prezentat următoarele consecințe păgubitoare:
a) cumpărarea de utilaje în valoare de 260.500 dolari SUA, care nu erau necesare, aflându-se în dotarea U.M. Vălenii de Munte;
b) cumpărarea de utilaje uzate în proporție de 80 - 100%;
c) achiziționarea de utilaje vechi, uzate fizic și moral, la prețuri superioare oferite pe piață în stare nouă;
d) cumpărarea unor mijloace fixe în valoare de 50.000 dolari SUA, care nu se pot utiliza;
e) cumpărarea unor mijloace fixe în valoare de 44.000 dolari SUA, sosite în stare deteriorată și care puteau fi, de fapt, confecționate de către uzină;
f) cheltuieli suportate de U.M. Vălenii de Munte, pentru reparații, vopsit și înlocuiri subansamble, precum și pentru refacerea documentației tehnologice, în valoare de 132.372 dolari SUA;
g) plata sumei de 600.000 dolari SUA, pentru documentații care nu s-au livrat ori s-au livrat cu întârziere și incomplete;
h) imobilizarea în stoc fără mișcare a unui număr de 34 aparate condiționat aer produse, dar cu desfacere neasigurată;
i) imposibilitatea rambursării creditului bancar de la B.R.D., sucursala Prahova, fapt ce a generat dobânzi în sumă de 465.114.600 lei.
Ca urmare, s-a considerat că s-a produs un prejudiciu de 1.206.218.740 lei, compus din:
- 673.500 dolari SUA, care reprezintă diferența dintre suma de 900.000 dolari SUA, plătită de R.A. T.M. - Uzina Mecanică Vălenii de Munte, pentru echipament și suma de 226.500 dolari SUA, la care s-au evaluat de către comisie, utilajele achiziționate;
- 23.209.524 lei, cheltuieli suportate de Uzina Mecanică Vălenii de Munte, pentru refacerea documentației tehnologică livrată de firma S.I. Ltd., deși a fost plătită R.A. T.M.;
- 3.037.213, cheltuieli suportate de Uzina Mecanică Vălenii de Munte, pentru reparații, vopsit și înlocuiri de piese și subansamble la utilajele primite, deși această obligație intra în sarcina vânzătorului.
Pentru repararea acestei pagube, organele de control au considerat că se impune angajarea răspunderii juridice a următoarelor persoane: R.M., D.A., P.C., M.F., Ș.G. și C.S.
Procesul-verbal de control a fost înaintat Procurorului financiar, ce a sesizat secția militară a Parchetului general de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe considerentul că faptele reținute de organul de control întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
Prin rezoluția de 26 aprilie 1996, secția parchetelor militare a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor care au încheiat și derulat contractul economic nr. 25/SR/1991.
Față de această situație, la 6 iulie 1996, Procurorul general financiar a sesizat Colegiul jurisdicțional de pe lângă Curtea de Conturi a României, solicitând stabilirea răspunderii juridice civil-delictuale a pârâților B.V., D.A., C.S. și P.C., pentru prejudiciul de 1.206.218.740 lei.
Cauza a fost înregistrată la Colegiul jurisdicțional, sub nr. 31/1996.
Prin sentința nr. 63 din 5 decembrie 1997, Colegiul jurisdicțional de pe lângă Curtea de Conturi a României a admis, în parte, actul de sesizare și a obligat în solidar pe pârâții R.M., B.V., D.A., C.S. și P.C., la 2.143.176.240 lei (contravaloarea prejudiciului de 270.330 dolari SUA, la cursul zilei), precum și la dobânda aferentă.
S-a respins sesizarea privind obligarea pârâților la sumele de 23.209.524 lei și 3.037.213 lei.
împotriva acestei sentințe au formulat recursuri jurisdicționale, Procurorul general financiar, R.A. T.M., precum și pârâții B.V., P.C., C.S., R.M. și D.A.
Prin decizia nr. 354 din 21 mai 1998, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursurile declarate și a casat sentința atacată, trimițând cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
S-a reținut că plata sumei de 270.330 dolari SUA, reprezentând prejudiciu reținut de prima instanță, s-a făcut în condiții pe care aceasta, neavând suficient rol activ, nu le-a elucidat în mod complet, ceea ce a avut drept consecință stabilirea unei situații de fapt greșite, inclusiv în ce privește contribuția pârâților la producerea rezultatului păgubitor, raportat la cauzele care le-au generat.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, sub nr. 21/1998.
în baza probelor administrate, instanța a stabilit că paguba cauzată este de 270.330 dolari SUA, reprezentând diferența dintre valoarea reală a utilajelor și suma plătită, 113.103.605 lei, parte din dobânda plătită la creditul ce a fost luat de la B.R.D., sucursala Prahova, până la data de 9 februarie 1995, suma de 23.209.524 lei, reprezentând refacerea documentației tehnice și suma de 3.037.213 lei, reprezentând remedieri ale utilajelor livrate de firma B.T., prin firma S.I. Ltd., iar persoanele ce se fac vinovate de această pagubă, sunt pârâții B.V., D.A. și P.C.
în ce privește paguba produsă în cauză, instanța a pornit de la concluzia instanței de control judiciar, considerând că aceasta a stabilit un prejudiciu cert, cuantificat la suma de 270.330 dolari SUA, reprezentând diferența achitată efectiv, în plus, furnizorul extern pentru linia de produs aparate de condiționat aer, și valoarea reală a acesteia, având în vedere atât uzura fizică și morală avansată, cât și defecțiunile depistate.
Cu privire la răspunderea pârâților, instanța a pornit de la considerentul că prejudiciul nu s-a produs ca urmare a încheierii contractului nr. 25/SR din 23 octombrie 1991, deoarece acesta a fost negociat corespunzător de partea română, cuprinzând la pct. 8 din acreditivul nr. 32/1/72312, o clauză asigurătoare, care menționa printre documentele de plată, "certificat de acceptare a echipamentului, nu mai târziu de 15 zile de la punerea în funcțiune".
Instanța a considerat că această clauză asigura părții române, nu numai primirea tuturor utilajelor într-o stare bună, dar și acceptarea echipamentului printr-un certificat, într-un termen util de 15 zile de la punerea în funcțiune.
Dacă echipamentul ar fi fost incomplet, uzat sau partea străină nu-și îndeplinea și celelalte obligații asumate, aceasta ar fi determinat neefectuarea plății, iar partenerul ar fi fost obligat să depună toate diligențele necesare îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că în afara clauzei asigurătorii de la pct. 8 din acreditiv, R.A. T.M. a beneficiat și de Appendix-ul "A".
La clauza asigurătorie mai sus menționată, instanța a reținut că s-a renunțat în mod justificat prin încheierea actului adițional nr. 2, considerat fără a avea vreo bază legală și condițiile în care s-a hotărât ca acreditivul să fie deschis imediat, termenul maxim fiind 25 martie 1992, iar livrarea să fie făcută în două tranșe, documentația know-how în două săptămâni de la deschiderea acreditivului, iar livrarea echipamentului, în termen de 2 luni de la deschiderea acreditivului.
Aceasta a determinat ca vânzătorul să intre în posesia banilor, fără ca partea română să constate nemijlocit starea reală a utilajelor, precum și modul de funcționare a instalației.
Cât privește stabilirea unor vinovății personale în producerea pagubei, instanța a pornit de la împrejurarea că nu toți pârâții au avut vreo contribuție în producerea prejudiciului, chiar dacă li se pot imputa anumite abateri de ordin profesional, tangența cu obținerea creditului, încheierea contractului, recepția ori acordul suplimentar neputând fi asimilate cu clauzele care au generat prejudiciul.
Astfel, în ce privește pe pârâtul C.S., care a fost trimis în judecată, pentru că a semnat acte în calitatea sa de contabil-șef, instanța a considerat că o culpă a sa s-ar fi putut reține, numai în măsura în care ar fi semnat actul adițional nr. 2, cu anexa nr. 1 la acesta, precum și alte acte aflate în raport de cauzalitate cu paguba produsă.
împrejurarea că acest pârât a semnat acreditivul nr. 32/1/72312/1991, a fost considerat de instanță, ca nereprezentând un motiv de vinovăție, în condițiile în care exista stipulat pct. 8 privitor la condiții de plată, dispoziție considerată ca îndestulătoare și de natură a evita producerea prejudiciului.
Nici semnarea de către pârât a contractului de credit nr. 7399 din 27 decembrie 1991, încheiat de U.M. Vălenii de Munte, cu B.R.D., sucursala Prahova, nu s-a considerat a fi determinată în angajarea răspunderii, creditul fiind rambursat cu dobânzile legale.
Ca atare, instanța a respins actul de sesizare în ceea ce-i privește pe pârâtul C.S., R.M., O.C., M.F. și Ș.G.
în ce privește pe pârâtul P.C., deși privitor la activitatea desfășurată alături de M.F. și Ș.G., aceasta a fost considerată corectă, totuși instanța a considerat că se impune angajarea răspunderii acestuia, pentru considerentul că a semnat fictiv protocolul de recepție cantitativă a utilajelor, deoarece a confirmat prin semnătură, primirea de la reprezentanții vânzătorului, a echipamentului conform "Listei de ambalare", iar la pct. II din protocol, la lit. a) - f) erau enumerate părțile componente ale documentației know-how.
Ca atare, pârâtul P.C. a fost considerat ca vinovat de producerea prejudiciului cauzat.
în ce privește pe pârâtul B.V., instanța a reținut că, deși acesta a fost numit în funcție în timpul derulării contractului nr. 25/SR/1991, prin conduita adoptată s-a considerat că se face vinovat de producerea pagubei.
în acest sens, un prim moment al conduitei sale, consecințe păgubitoare îl reprezintă acordul său tacit, ca pârâtul D.A. să încheie acordul suplimentar nr. 2 și anexa nr. 1 la acesta, menționată expres la pct. 4.
De asemenea, este semnatarul adresei nr. 1.1.657 din 27 mai 1992, transmisă prin fax către B., pe care instanța l-a considerat ca fiind o intervenție la acreditivul nr. 32/1/72312/1991.
De asemenea, pârâtul a acceptat să semneze protocolul de recepție cantitativă în mod fictiv, nesemnându-l în momentul primirii efective și neefectuând o recepție calitativă.
Ca atare, s-a reținut că pârâtul B.V. trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat.
Privitor la pârâtul D.A., instanța a reținut că în mod cu totul nejustificat, după ce a semnat contractul nr. 25/SR din 23 octombrie 1991, a mai semnat acordul adițional nr. 2 și a permis întocmirea unilaterală a anexei nr. 1 la acesta.
încheierea acordului sus menționat a avut ca scop și consecință urgentarea plăților, în condițiile în care nu fuseseră expediate și recepționate.
Renunțarea, în noul acreditiv, la clauza cuprinsă în pct. 8 (respectiv certificatul de acceptare a echipamentului, prevăzut ca document de plată), reprezintă renunțarea la o garanție sigură, ce ar fi putut preîntâmpina producerea pagubei, astfel că și cu privire la acest pârât, instanța a reținut vinovăția în producerea pagubei.
împotriva acestei sentințe au formulat recursuri jurisdicționale, recurenții-pârâți P.C., B.V. și D.A.
Prin decizia nr. 565 din 15 decembrie 2000, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale declarate de recurenții-pârâți P.C., B.V. și D.A.
Pentru a pronunța o asemenea decizie, instanța Curții de Conturi a reținut următoarele:
1. Cu privire la prejudiciul produs în cauză.
Admițând recursurile declarate de R.A. T.M., B.V., P.C., C.S., R.M., D.A. și Procurorul general financiar, împotriva sentinței nr. 63 din 5 decembrie 1997, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, secția jurisdicțională a criticat sentința primei instanțe, pentru motivele dezvoltate la pct. 1 - 5 din decizie, care nu privesc, însă, existența reală în cauză a unei pagube de 270.330 dolari SUA.
Așa fiind, cum în fața instanței de rejudecare nu s-au administrat probatorii suplimentare, concludente, de natură a duce la concluzia inexistenței prejudiciului sau a unui prejudiciu într-un cuantum redus, Curtea a reținut că această sumă reprezintă o cotă parte din prejudiciu, alături de care, în mod corect instanța, a cărei sentință a fost atacată prin recursurile jurisdicționale, a reținut și celelalte sume menționate în dispozitiv, ca reprezentând pagubă cauzată unității intimate.
Prejudiciul total, reținut de instanța de rejudecare, este unul ce îndeplinește cerințele legii, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fiind cert, real și exigibil.
2. Cu privire la faptele cauzatoare de prejudiciu.
în vederea determinării faptelor culpabile ce au determinat prejudiciul reținut de instanță, ca fiind cert, real și exigibil, este necesară analizarea acestora, în raport cu încheierea și derularea contractului de vânzare comercială internațională nr. 25/SR din 23 octombrie 1991.
Numai așa se va stabili care din aceste momente au caracterul unor fapte ce se află în raport de cauzalitate cu paguba produsă, iar în raport cu autorii faptelor respective, se vor determina și persoanele vinovate de cauzarea prejudiciului.
a) încheierea contractului de vânzare comercială internațională nr. 25/SR din 23 octombrie 1991.
în raport cu faptul că instanța de rejudecare a considerat că prejudiciul nu s-a produs ca urmare a încheierii contractului, deoarece acesta a fost negociat corespunzător, cuprinzând clauze asigurătorii suficiente, iar prin recursurile jurisdicționale declarate s-a considerat că, din contră, producerea prejudiciului a fost posibilă, tocmai ca urmare a încheierii contractului, s-a apreciat ca fiind necesară analizarea acestuia, atât sub aspectul necesității economice, cât și sub aspectul existenței în cuprinsul său a unor clauze de natură să asigure buna lui executare și mijloacele adecvate ca, în caz contrar, partenerul să fie obligat la executarea în bune condiții a contractului.
Cu privire la necesitatea economică a încheierii contractului, în raport cu obiectul acestuia, s-a considerat că trebuie analizată situația R.A. T.M., în perioada premergătoare semnării contractului.
în acest sens, s-a menționat că regia a luat ființă în baza H.G. nr. 11/1991, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 175/1991.
Conform art. 2 din H.G. nr. 11/1991, R.A. T.M. avea ca obiect de activitate, "fabricarea, modernizarea, repararea, comercializarea, cercetarea, proiectarea, service-ul în țară și străinătate, de produse din domeniul tehnicii militare, echipamente electrocasnice și alte produse cu destinație civilă".
Rezultă, deci, că scopul cu care operațiunea comercială a fost încheiată, aceea a înființării unei fabrici de instalații de aer condiționat, se înscrie în obiectul de activitate al regiei.
Determinantă în orientarea regiei a fost situația conjuncturală din țară și străinătate, și mai ales, faptul că embargourile impuse de Națiunile Unite, importului de arme unor țări, tradiționale importatoare de tehnică specială din România, au avut drept consecință scăderea masivă a comenzilor pentru producția cu destinație militară.
Această situație a impus necesitatea găsirii de produse civile ce să fie valorificate în locul tehnicii speciale, în vederea menținerii capacităților productive și a piețelor de desfacere.
Aceste aspecte au fost menționate și de colectivul de verificare numit de ministrul industriei, care prin Nota nr. S516035, concluzionează că asimilarea fabricației de instalații de aer condiționat, a fost determinată de scăderea severă, începând cu anul 1990, a comenzilor militare și civile din Nomenclatorul U.M. Vălenii de Munte, impunându-se execuția unor produse noi, cerute de piață.
în acest context, trebuie analizată și oferta firmei irlandeze S.I. Ltd., privind livrarea și punerea în funcțiune a unei fabrici pentru producerea a 50 bucăți/schimb instalații aer condiționat, documentația și tehnologia aferentă, pentru pregătirea specialiștilor români, scule, matrițe și alte componente, realizabile la Uzina Mecanică Vălenii de Munte.
Oferta firmei irlandeze a fost analizată de Direcția de Cercetare - Dezvoltare, care a întocmit un referat de oportunitate, în care a arătat că acțiunea este avantajoasă și s-a propus deplasarea unei delegații la partener, în scopul verificării ofertei la fața locului.
Ca atare, R.M., directorul general R.A. T.M. a aprobat deplasarea în Israel, a unei delegații alcătuită din directorul general al Uzinei mecanice Vălenii de Munte - P.C., șeful serviciului dezvoltare al R.A. T.M. - M.F. și șeful proiectului din cadrul I.P.D.T.U. - Ș.G.
Delegația a avut ca mandat cunoașterea ofertei partenerului străin, discutarea condițiilor de plată și de livrare, în ipoteza achiziționării fabricii și stabilirea unui grafic de colaborare între R.A. T.M. și S.I. Ltd.
Deplasarea a avut loc în perioada 18 - 22 septembrie 1991.
La întoarcere, delegația a prezentat un Raport de activitate, propunându-se între altele și efectuarea unui studiu de fezabilitate privind implementarea fabricii de aparate de aer condiționat la U.M. Vălenii de Munte.
în vederea întocmirii studiului de fezabilitate, Uzina Mecanică a încheiat un contract cu I.P.D.T.U.
în acest studiu, pus la dispoziția R.A. T.M. și U.M. Vălenii de Munte, în vederea negocierii contractului cu partenerul străin, executantul studiului concluzionează că asimilarea acestui produs conduce la diversificarea gamei bunurilor de consum fabricate în cadrul R.A. T.M., produsele asimilate putând acoperi un segment de piață liber.
Din analiza economică și financiară a proiectului, s-a evidențiat faptul că acțiunea este fezabilă și va duce la obținerea în scurt timp a unor profituri substanțiale.
S-a mai arătat că U.M. Vălenii de Munte dispunea de capacitatea tehnică necesară pentru asimilarea fabricației acestor tipuri de produse, precum și de spații de producție existente ce pot fi puse la dispoziția proiectului în timp util.
Rezultă, deci, că încheierea contractului de vânzare comercială internațională nr. 25/SR din 23 octombrie 1991, a fost dictată de rațiuni de natură economică, legate de chiar existența ca entitate a U.M. Vălenii de Munte.
Pe lângă necesitatea economică a încheierii unui contract, este necesar a se stabili și dacă partea contractantă română a prevăzut în contract clauze asigurătorii, de natură a garanta executarea contractului, în condițiile de calitate și eficiență stabilită, și totodată, de natură a asigura o executare a contractului de către cealaltă parte contractantă, prin livrarea unor instalații performante, în stare de funcționare, etc.
Măsurile asigurătorii ce se impuneau a fi inserate, ca și clauze contractuale, trebuiau să vizeze condițiile de plată sau cele de recepție calitativă și cantitativă a instalațiilor livrate.
în acest sens, trebuie pornit de la faptul că art. 1.1 prevede că acesta are ca obiect obligarea vânzătorului să vândă, să livreze în condiția CIF - port românesc și să asigure punerea în funcțiune a unei fabrici pentru producerea unei cantități minime de 50 bucăți aparate de aer condiționat, cu performanțe ridicate, pe durata unui schimb, precum și să asigure pregătirea în România, a unor specialiști români.
Contractul a fost negociat în baza unor variante propuse de partener, în urma negocierilor obținându-se clauze avantajoase pentru partea română.
Astfel, cu privire la preț și la condițiile de plată, vânzătorul a propus ca prețul total să fie de 2.130.000 dolari SUA, plătibili de cumpărător până la limita sumei de 292.500 dolari SUA, în avans, în maxim 15 zile de la intrarea în vigoare a contractului; 1.762.500 dolari SUA, prin acreditiv irevocabil transferabil și confirmat, deschis în contul nr. 20500 la Banca S.G., în favoarea vânzătorului; 180.000 dolari SUA D, după executarea activității de asistență tehnică și 75.000 dolari SUA, reprezentând 5% din valoarea echipamentului, după testele de acceptare finală, la prezentarea unui certificat de acceptare, semnat de ambele părți, dar nu mai târziu de 15 zile de la punerea în funcțiune a echipamentului.
Urmare a negocierilor purtate, s-a stabilit ca prețul total să fie de 2.130.000 dolari SUA, din care 1.500.000 dolari SUA, reprezentând valoarea echipamentului și documentației know-how, plătibil prin acreditiv irevocabil valabil timp de 4 luni.
Din suma de 1.500.000 dolari SUA, suma de 600.000 dolari SUA o reprezenta valoarea documentației know-how, iar 900.000 dolari SUA, valoarea echipamentului.
Deosebit de importantă este menționarea în cazul documentelor ce trebuiau prezentate în vederea plății acreditivului și a unui certificat de acceptare a echipamentului semnat de ambele părți, după punerea în funcțiune a fabricii, dar nu mai târziu de 15 de la efectuarea acestor operații.
Privitor la capitolul garanții și servicii în varianta propusă de vânzător, s-a menționat că acesta garantează pentru o perioadă de 12 luni, de la data emiterii certificatului de acceptare, dar nu mai târziu de 15 luni de la data livrării echipamentului, funcționarea normală a acestuia.
în perioada de garanție, repararea echipamentului ar fi urmat a fi executată gratuit de către vânzător, pe baza unor acorduri mutuale.
în varianta finală, rezultată ca urmare a negocierii contractului, s-a introdus o clauză asigurătorie conform căreia vânzătorul asigura o scrisoare de Garanție Bancară de Bună Execuție a Contractului, la data emiterii certificatului de acceptare în valoarea de 10% din valoarea echipamentului și documentației know-how adică 150.000 dolari SUA, scrisoare emisă de F.I. Bank, Elveția.
Modelul scrisorii de garanție a fost prevăzut în Anexa nr. C, a contractului.
Introducerea acestei clauze asigurătorii reprezintă adaptarea contractului la cerințele moderne, garanția fiind un instrument modern de asigurare contra riscurilor referitoare la calitatea bunurilor cumpărate.
Este de menționat și faptul că, deși cuantumul acestei garanții este de 5%, ținându-se cont de faptul că linia livrată era una de second-hand, partea română a reușit să impună ca și cuantum al garanției, un procent de 10% din valoarea liniei.
La încheierea contractului, partea română a fost, evident, preocupată de includerea unor clauze uzuale și, totodată, necesare părții române, clauze de natură a asigura livrarea unor mărfuri corespunzătoare și asigurarea bunei funcționări a acestora, împrejurări ce permit Curții a concluziona că producerea pagubei nu poate fi legată de momentul încheierii contractului.
b) Modificarea contractului inițial prin actul adițional nr. 2 din 19 mai 1991.
Conform art. 3, pct. 3.2.1 din contract, cumpărătorul se obligă să deschidă în favoarea vânzătorului, un acreditiv documentar irevocabil, transformabil și confirmat, depus la Banca S.G., reprezentând 100% din valoarea echipamentului și documentației know-how.
Acreditivul permitea încasări și transbordări și trebuia să fie deschis într-un interval de 30 de zile, de la intrarea în vigoare a contractului.
Valabilitatea acreditivului a fost stabilită pe patru luni de la data deschiderii acestuia.
Acreditivul a fost supus "normelor și uzanțelor unitare", privind acreditivele documentare.
S-a stipulat că acreditivul era plătibil contra prezentării a 8 documente de plată:
1. Factură comercială privind expedierea documentelor;
2. Fracht aerian privind expedierea documentelor;
3. Factură comercială în două exemplare;
4. Lista ambalajelor;
5. Certificat de calitate emis de vânzător;
6. Set complet de B/L cu mențiunile "fracht prepaid" și "clean on board";
7. Poliță de asigurare;
8. Certificat de acceptare a echipamentului, nu mai târziu de 15 zile de la punerea în funcțiune a echipamentului.
în baza acestor dispoziții, la data de 29 ianuarie 1992, R.A. T.M. a adresat B.R.C.E., cerere de deschidere a acreditivului.
Anexat cererii de deschidere a acreditivului, s-a transmis B.R.C.E., sub semnătura persoanelor autorizate din cadrul R.A. T.M. și dispoziția de transfer, care reprezenta acreditivul și în care ordonatorul acreditivului (R.A. T.M.) a indicat B.R.C.E., valoarea acreditivului, condițiile și termenul în care să se efectueze plata.
Totodată, R.A. T.M. a transmis B.R.C.E., odată cu cererea de transmitere a acreditivului, copie de pe licența de import și copie de pe contractul nr. 25/SR/1991, punând, astfel, la dispoziția băncii, toată documentația necesară conform legii, în vederea efectuării plăților și apărării intereselor clientului (R.A. T.M.).
Valuta necesară, în sumă de 1.500.000 dolari SUA, a fost cumpărată de la fixingul bancar de B.R.C.E., la data de 13 februarie 1992, plătindu-se 326.700.000 lei, după care a fost blocată în vederea plății importului, conform contractului nr. 25/SR/1991.
La data de 19 martie 1992, contractul de vânzare comercială internațională nr. 25/SR/1991 este modificat de părțile contractante, prin adoptarea "acordului adițional nr. 2".
Conform acestui acord adițional, părțile au convenit modificarea unor dispoziții privind acreditivul.
S-a stabilit ca acreditivul să fie deschis imediat, termenul maxim fiind 25 martie 1992.
Livrarea contractuală urma să fie făcută în termen de 2 săptămâni de la deschiderea acreditivului pentru documentația know-how și în termen de 2 luni, de la deschiderea acreditivului pentru echipament.
Părțile au convenit ca plățile ce reprezentau suma acreditivului, să fie făcute în două tranșe, respectiv până la 31 mai 1992, pentru suma de 750.000 dolari SUA și până la 30 iunie 1992, pentru diferența de 750.000 dolari SUA.
De asemenea, părțile au convenit și asupra formei de acreditiv prin Anexa nr. 1 la actul adițional.
în anexa la actul adițional este prezentat modelul acreditivului.
Conform acestui model, acreditivul este valabil până la 30 iunie 1992, condiția de livrare a mărfii este CIF Otopeni București sau CIF Constanța, termenul de livrare este nu mai târziu de 3 luni, de la deschiderea acreditivului, iar plata se face în două tranșe de câte 750.000 dolari SUA, la 31 mai 1992 și 30 iunie 1992.
Părțile au convenit ca valoarea acreditivului să fie plătită beneficiarului la prezentarea următoarelor documente:
A. Pentru livrarea documentației know-how:
- factură comercială în două exemplare;
- copia fraht-ului aerian, marcat "fraht-prepaid", eliberat pe numele solicitantului;
B. Pentru livrarea echipamentului:
- factură comercială în două exemplare;
- listă ambalaj;
- certificat de calitate semnat de beneficiarul conosamentului (firma vânzătoare);
- set complet de conosamente "clean on board", plus două copii marcate "fraht prepaid", eliberate la ordinul solicitantului;
- certificat de asigurare.
Ca urmare a acestui acord adițional la contractul inițial, acreditivul s-a transformat dintr-unul plătibil la vedere, prin prezentarea unui număr de 8 documente de plată, într-unul plătibil la termen.
în baza actului adițional nr. 2, ce a modificat condițiile impuse B.R.C.E. prin cererea de deschidere a acreditivului din 29 ianuarie 1992, la solicitarea ordonatorului, la 26 martie 1992, s-a deschis acreditivul nr. 32/1/72312, ce a fost transmis și R.A. T.M., care, în aceste condiții, a avut posibilitatea evidentă ca până la termenele de plată să solicite eventuala lui modificare, dacă ar fi considerat că noile clauze nu îi sunt favorabile.
Consecința cea mai gravă a fost, însă, aceea, că în loc ca plata să fie efectuată, în întregime, după acceptarea de către partea română, a echipamentului și după punerea lui în funcțiune, existând, deci, o modalitate concretă de a constrânge pe vânzător de a expedia un echipament apt pentru a fi pus în funcțiune, așa cum rezulta ca urmare a prevederii la condițiile de plată a celui de al optulea document reprezentând un certificat de acceptare a echipamentului, s-a convenit ca plata să fie efectuată la două termene.
Primul termen de plată, stabilit la 31 mai 1992, pentru suma de 750.000 dolari SUA, privea livrarea documentației know-how, plata fiind condiționată a fi efectuată de prezentarea de către beneficiarul acreditivului, a facturii comerciale emise pentru documentația know-how și a frachtului aerian, marcat "fracht prepaid", deci fără posibilitatea părții române de a se opune plății, pentru expedierea unei documentații incomplete.
Al doilea termen de plată, stabilit la 31 iunie1992, pentru suma 750.000 dolari SUA, privea livrarea echipamentului.
Documentele ce trebuiau prezentate de beneficiarul acreditivului pentru încasarea sumelor, erau diferite față de cele prevăzute inițial în contract.
Cea mai gravă modificare de esența contractului, a fost aceea că partea română a renunțat ca printre documentele pe care beneficiarul trebuia să le depună la încasare, să fie și "certificatul de acceptare a echipamentului, nu mai târziu de 15 zile, de la punerea în funcționare a echipamentului".
Procedând astfel, partea română a acceptat efectuarea plății integrale a valorii echipamentului, înainte ca acesta să fie acceptat cantitativ și calitativ și să fie pus în funcțiune, adică înainte de a constata dacă marfa livrată este corespunzătoare cantitativ și calitativ și aptă a fi folosită scopului achiziționării ei.
Renunțarea la documentul menționat a însemnat, de fapt și de drept, și înlăturarea obligației furnizorului de a pune în funcțiune și de a răspunde de punerea în funcțiune a liniei de fabricat aparate de aer condiționat, la U.M. Vălenii de Munte, nemaiexistând posibilitatea legală cea mai la îndemână de a-l constrânge prin efectuarea plății ulterior punerii în funcțiune a fabricii.
O atare renunțare este cu atât mai prejudiciabilă pentru cumpărătoare, cu cât calitatea produselor livrate este în continuare certificată de beneficiarul acreditivului (firma vânzătoare), iar nu de firma cumpărătoare, așa cum s-ar fi impus, tocmai pentru protejarea intereselor firmei românești, lipsa documentului de plată privitor la certificarea calitativă a mărfii livrate constituind un motiv de neplată a acreditivului.
Din cele expuse, rezultă că înlăturarea unui document esențial pentru controlul livrării unor echipamente de calitate, în condițiile menținerii certificării calității de către vânzător, a constituit, în raport cu paguba ulterioară, o cauză, în directă legătură cu prejudiciul încercat de cumpărător.
A. întocmirea adresei nr. 1.1.657 din 27 iunie 1992.
La data de 27 mai 1992, sub semnătura recurentului-pârât B.V., directorul general al R.A. T.M., se comunică Direcției Decontări I din cadrul B.R.C.E., faptul că regia este de acord cu plata fără rezervare a acreditivului nr. 32/1/72312, deschis în baza actului adițional nr. 2 la contract, care a modificat condițiile din cererea de deschidere a acreditivului din 29 ianuarie 1992.
Comunicarea este urmarea faptului că banca a atenționat ordonatorul acreditivului despre discrepanța existentă între documentele cerute de acreditiv și cele care însoțeau marfa.
După modul cum a fost redactată această adresă (chiar și fără adăugirea contestată de recurentul-pârât B.V.), rezultă cu certitudine că, conducerea regiei avea cunoștință de forma acreditivului deschis la 26 martie 1992, deci cunoștea și documentele contra cărora urma a se face plata la extern, cât și termenele acestei plăți.
împrejurarea se poate deduce și din faptul că referința nr. 32/1/72312 apare numai pe acreditivul deschis pe data de 26 martie 1992, și nu și pe formularul cererii de deschidere a acreditivului din 29 ianuarie 1992.
După primirea adresei nr. 1.1.657 din 25 mai 1992, B. a trimis cu adresa din 28 mai 1992, ordonatorului, documentele în original comunicate de exportator în cadrul acreditivului nr. 32/1/72312, arătând și momentele la care urma a se face plata la extern, respectiv 31 mai 1992 și 30 iunie 1992.
în măsura în care R.A. T.M. nu ar fi fost de acord cu condițiile de efectuare a plății, avea timpul fizic necesar pentru a cere băncii, refuzul plății la extern, până la lămurirea situației referitoare la recepția cantitativă și calitativă a utilajelor, fapt ce nu s-a petrecut.
Prin urmare, adresa în cauză nu face altceva decât să confirme că acreditivul trebuia plătit beneficiarului la prezentarea facturii comerciale și a copiei frahtului aerian, pentru livrarea documentației know-how, respectiv la prezentarea facturii comerciale pentru livrarea echipamentului, a listei de ambalaje, a certificatului de calitate semnat de beneficiar, a certificatului de asigurare și a unui set complet de conosament "clean of board", pentru livrarea echipamentului.
Certificatul de calitate ce trebuia prezentat, nu trebuia să fie întocmit în România, după verificarea calitativă a utilajelor, părțile contractante hotărând prin actul adițional că acest certificat trebuia semnat de beneficiarul acreditivului, deci de exportator, neavând importanță cine l-a întocmit.
De fapt, o asemenea prevedere era menționată și în cererea inițială de deschidere a acreditivului, fiind conformă cu clauzele contractului.
în acest context, având în vedere și dispozițiile art. 4 din Publicația 400, potrivit cărora părțile interesate în operațiunea cu acreditivul iau în considerare numai documentele, și nu mărfurile, rezultă că documentele solicitate pentru operarea acreditivului au fost cunoscute de ordonatorul R.A. T.M., situație confirmată de acesta prin adresa nr. 1.1.567 din 27 mai 1992 și reamintite de bancă, cu adresa din 28 mai 1992, când s-au specificat și datele la care urmează a se face plata la extern.
Neprotestarea de către R.A. T.M. în calitatea sa de ordonator al acreditivului a termenelor de plată sau a documentelor cerute pentru plată, relevă împrejurarea că acesta a acceptat condițiile modificatoare din actul adițional nr. 2 la contract, și ca atare, și documentele necesare pentru plată, cât și termenele de efectuare a plății.
B. Protocolul pentru recepția cantitativă și "packing list" (lista de ambalare) din 11 iunie 1992.
La data de 11 iunie 1992, între firma furnizoare și beneficiara R.A. T.M., reprezentată de recurenții-pârâți B.V. și P.C., directorul general al R.A. T.M., respectiv, directorul general al Uzinei Vălenii de Munte, a avut loc recepția cantitativă a bunurilor ce constituiau documentația know-how și echipamentul necesar realizării investiției.
Recepția a avut loc la sediul Uzinei Vălenii de Munte, prin predarea de către reprezentanții vânzătorului, a echipamentului conform packing list (listei de ambalare), atașată și semnată de reclamantul-pârât P.C.
De asemenea, s-a predat și documentația de know-how, constând în:
a) documentația constructivă și tehnologică, incluzând SDV-uri;
b) desenul de flux tehnologic pentru echipament;
c) instrucțiunile de operare;
d) instrucțiunile de întreținere;
e) un set de desene de amplasare generală;
f) un dosar de producție complet pentru fiecare model de condiționatoare de aer, incluzând o listă cu toate componentele și materiile prime.
Protocolul pentru recepția cantitativă a fost semnat de cei doi recurenți-pârâți B.V. și P.C.
De menționat că, deși instanța de fond a considerat că protocolul ar reprezenta un alt protocol încheiat între furnizor și beneficiar, cu privire la aceeași operațiune, în realitate, protocolul aflat la volumul II reprezintă protocolul încheiat și semnat de părți, cu ocazia recepționării calitative a echipamentului și a documentației know-how, redactat în limba engleză, iar protocolul existent la volumul I, nu reprezintă decât traducerea în limba română a acelui document.
Prin depunerea semnăturilor de protocol de către recurenții-pârâți B.V. și P.C. și pe lista de ambalare (packing list), de către recurentul-pârât P.C., aceștia au confirmat primirea bunurilor și documentelor menționate în cuprinsul celor două documente.
La data de 5 august 1992, o comisie din cadrul U.M. Vălenii de Munte, a efectuat operațiunea de recepție a utilajelor, întocmind procesele-verbale de recepție nr. 6118 și nr. 6119, constatându-se o stare necorespunzătoare a acestora.
Mai mult, o atare situație s-a constatat și în ceea ce privește documentația know-how, aceasta fie lipsind, fie fiind incompletă.
Consecința semnării celor două documente a fost efectuarea unor cheltuieli suplimentare, de depistare a deficiențelor utilajelor la timp, pentru a opri efectuarea plăților, semnarea documentelor având drept rezultat și blocarea oricăror acțiuni în justiție privitoare la lipsuri cantitative.
3. Cu privire la vinovăția recurenților-pârâți.
Faptele descrise și analizate la pct. 2 din prezenta hotărâre, evidențiază că producerea pagubei este datorată culpei recurenților-pârâți P.C., B.V. și D.A., între conduita acestora, așa cum a fost reținută și de prima instanță, și prejudiciu, existând o legătură de cauzalitate directă ce a tras, în mod legal angajarea răspunderii lor de către prima instanță.
Sub acest aspect este de menționat că susținerile recurenților, că la producerea prejudiciului ar fi participat și alte persoane cu privire la care instanța nu s-a pronunțat, nu pot fi reținute, neavând un fundament legal. O atare critică nefiind admisibilă, atâta timp, cât conform dispozițiilor art. 1039 și urm. C. civ., solidaritatea pasivă a debitorilor este recunoscută numai în folosul creditorilor, și nu al codebitorilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4141/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3956/2005. contencios → |
|---|
